Jessica Bruder - Ținutul nomazilor

"Să fii om înseamnă să năzuiești la mai mult decât simpla subzistență."

America, tărâmul infinitelor posibilități... Cea mai mare putere a lumii, locul de unde pornesc toate progresele și locul unde se iau cele mai importante decizii. Aceasta este doar o fațadă frumoasă, o poleială despre care știm cu toții, în timp ce realitatea din teren este cu totul alta. Jessica Bruder, jurnalist specializat pe zonele întunecate ale economiei americane, a călătorit prin toate statele Americii alături de diferiți oameni, pentru a le afla poveștile și motivele din spatele mutării lor într-o casă pe roți. 

Încă de la începutul poveștii se întrevede o imagine brută a Americii, una nepoleită, neretușată. O Americă vulnerabilă, plină de oameni nevoiți s-o ia de la capăt în fiecare zi din cauza schimbărilor economice sau a standardelor de viață prea nerealiste. Acești oameni și-au mutat casa pe roți și străbat țara de-a lungul și de-a latul, muncind pe unde pot, reușind să supraviețuiască și descoperind un alt fel de libertate de care înainte nu reușeau să se bucure. Ei sunt victimele invizibile ale crizei economice, cei pe care statul american nu îi poate ajuta, cei cărora li se pun bețe în roate din toate direcțiile. Majoritatea sunt persoane în vârstă, care nu se mai pot adapta la o societate corporatistă și lipsită de scrupule. Societatea care s-a transformat sub ochii lor, toți acești roboți care produc bani pe bandă rulantă pentru că nu mai știu să facă altceva, i-a obligat să își părăsească locuințele, alegând un stil de viață mult mai simplu, mai nesigur, dar poate, mai fericit. Veniturile lor nu le-au permis să se adapteze la această nouă direcție economică. Sunt oameni din toate categoriile, cu povești de viață emoționante. Oameni pentru care speranța a rămas întreagă în ciuda obstacolelor și luminează ca un far deasupra mării. 

Citind poveștile acestor oameni care par să-și fi găsit un alt ritm decât cel al lumii înconjurătoare, stau și mă întreb dacă nu cumva această fugă continuă ne distrage atenția de la lucrurile importante. Poate că deținând mai puțin și muncind zi de zi în locuri diferite nu e atât de rău precum pare. Poate că secretul e să apreciezi fiecare lucru, oricât de neînsemnat ar părea, chiar și când te afli la limita supraviețuirii. Sau mai ales atunci. Atunci înveți cu adevărat lucruri despre tine, despre ceea ce vrei și ceea ce te definește. Drumul cel mai dificil e singurul care îți arată cine ești. Toate încercările, obstacolele sau finalurile ne definesc și ne modelează mai mult decât orice rutină. Dar ne lăsăm cuprinși cu totul în rutină, o căutăm și o dorim cu disperare, împreună cu aparenta liniște a unei vieți în care le ai pe toate și totuși te simți golit. 

Cartea o găsiți aici.