Ioana Maria Stăncescu - Tot ce i-am promis tatălui meu

Romanul de debut al Ioanei e povestea unei femei care se redescoperă datorită unei situații-limită, își ia la puricat întreaga viață și elimină tot ceea ce nu o caracterizează sau nu o face fericită. Ada învață să se iubească pe sine după mulți ani în care a acționat pe baza prejudecăților și pe baza a ceea ce vor spune oamenii. Însă gura lumii nu e niciodată un criteriu după care să îți evaluezi opțiunile sau deciziile. În pofida acestui fapt, mulți oameni se bazează pe aparențele frumoase, trăind vieți în care nu se regăsesc și cărând după sine un bagaj de frustrări și vise neîmplinite. 

Aflată într-un moment de cumpănă al vieții ei, Ada își dă seama că trecutul e o ușă pe care ai face bine să o deschizi dacă vrei un viitor care să te reprezinte. O poveste de iubire neîmplinită, pierdută undeva la granița dintre adolescență și maturitate, o ajută să ia cele mai grele (importante) decizii din viața ei. O viață în care nu se mai regăsește, ca și cum ar trăi în locul altcuiva, purtându-i hainele și mimând zi de zi fericirea. Atunci când prezentul ți-e marcat de toate lucrurile nefinalizate din trecut, de toți oamenii de care nu te-ai despărțit de fapt niciodată, e greu să trăiești așa cum ți-ai dori și să apreciezi persoanele care mai există în viața ta. Iar acest curaj nebun de a schimba tot ceea ce considera normal îi apare Adei din relația cu tatăl său, din învățăturile pe care acesta a încercat să i le transmită până când boala l-a răpus. Această promisiune de a nu se lăsa condusă de alții, de a rosti cu voce tare ceea ce-și dorește, de a fi sinceră cu oamenii din jurul ei are o putere mai mare decât toate fricile Adei adunate la un loc. Devotamentul pentru părintele dispărut îi oferă a doua șansă, una pe care nu credea că o mai are. 

Povestea Adei e despre speranță și despre curajul de a o lua de la capăt în orice moment, indiferent de circumstanțe sau consecințe. E dovada vie a faptului că nu poți trăi cu adevărat dacă nu te iubești pe tine însuți, dacă nu te apreciezi și te prețuiești suficient pentru a fi sinceră și deschisă față de oamenii din viața ta. Și e încă un exemplu de literatură română contemporană de valoare, pe care cei de la Editura Trei o promovează din ce în ce mai mult în ultimul timp. Am descoperit o mulțime de nume noi, de oameni talentați care scriu din suflet și pentru suflet. 

Cartea o găsiți aici.