![]() "Bună dimineața, că alta nici că avem azi." Concepută ca o colecție de reflecții matinale în drum spre metrou, cartea lui Horea Ghibuțiu însumează peste douăzeci de ani de experiență în televiziune și presă scrisă. Cartea își dorește să descrie noua direcție a comunicării atât pe hărtie, cât și în mediul online. Autorul sesisează toate schimbările, favorabile sau nefavorabile, pe care internetul le-a adus în modurile de comunicare, fenomenul știrilor false și al postării obsesive pe rețelele sociale, dat fiind că multe dintre capitolele cărții au fost postate întâi pe Facebook, iar entuziasmul cititorilor le-a adunat într-o carte fizică. După cum spune celebrul jurnalist, este o carte care se citește ușor și se uită greu. Sau, cel puțin, asta i-a fost intenția. Cartea conține și alte capitole, unul dintre ele fiind intitulat #ÎnTimpCeEramZiarist, dedicat începuturilor sale în presa scrisă, în 1990. Dragostea pentru cuvinte se observă ușor din reflecțiile autorului. Cuvintele sunt foarte puternice, dacă știi cum să le folosești. Au devenit cea mai puternică armă a secolului XXI, pe care unii dintre noi o manevrează eficient, reușind să rotească lumea în jurul propriei axe. În momentul în care a început să posteze pe Facebook, jurnalistul a fost mai interesat de conținutul postărilor decât de lungimea lor, ceea ce nu se întâmplă prea des printre utilizatorii internetului. Fenomenul știrilor false a luat tot mai multă amploare, acest lucru datorându-se timpului insuficient pe care îl avem pentru a verifica anumite surse și magia internetului, care transformă orice proproziție în adevăr absolut. S-au schimbat multe și ne adaptăm din mers, spune jurnalistul. Suntem nevoiți s-o facem, căci lumea se mișcă cu o rapiditate uimitoare și trebuie să ținem pasul cu ea ca să nu fim lăsați în urmă. De un umor subtil, o seriozitate omniprezentă și o conștiință trează, cuvintele jurnalistului atrag cititorul ca un magnet. Se poate vedea limpede experiența, gândirea și principiile stabile pe care se bazează atunci când dezvăluie ceva. Atent cu cuvintele, veșnic șlefuitor al mesajelor transmise, Horia Ghibuțiu reușește să scrie un pseudo-jurnal al lumii contemporane, cu bune și cu rele, nearătând cu degetul pe nimeni și subliniind importanța cuvintelor și modul în care acestea sunt spuse. Citate : "Vremurile s-au schimbat, eticheta vestimentară - așijderea. Dar parcă tot ne e greu să ne simțim bine cu hainele noastre. E o treabă care nu se lipește cu una-cu două de noi, însă amintiți-vă că am învățat și lucruri mai grele, cum ar fi algebra și gramatica." "Detest prescurtările, absența diacriticelor uniformizarea comunicării în scris. Sunt ispitit să scriu cândva despre farmecul caligrafiei, despre bogăția olfactivă a epistolarului pe stil vechi, despre florile presate descoperite în plic, despre uriașa cantitate de informație vizuală conținută de o simplă ștampilă - noroc că au desființat-o și pe asta, prea era desuetă - de pe un plic pe care-l așteptai. Când voi scrie însă despre toate astea, voi lăsa goale toate căsuțele din panoul de control al blogului și nici nu voi distribui textul în rețelele de socializare, ca să nu-l citească nimeni. Va fi o autosuprimare digitală discretă, demnă și, mai ales, neobservată." Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|