Hiro Arikawa - Memoriile unui motan călător

Scris din perspectiva unui motan foarte perspicace, romanul este povestea unei relații speciale om-animal, a legăturilor invizibile care ne țin la suprafață și ne ajută să trecem cu bine peste o nouă zi. Relația pe care o dezvoltăm cu un animal este una aparte, cu totul diferită de orice altă relație pe care o avem. Dacă la început avem impresia că ele au nevoie de noi pentru a supraviețui, balanța se înclină destul de curând și realizăm că suntem noi cei care nu mai pot trăi fără aceste suflete pure. Nana, motanul povestitor, trăia pe străzi atunci când Satoru l-a văzut pentru prima dată. De cinci ani sunt tot împreună, împărtășind bune și rele, iar Nana are propriile păreri despre fiecare situație din lumea oamenilor. Este inteligent și plin de umor și prevede cu exactitate multe dintre lucrurile care se vor întâmpla. Îi leagă o prietenie aparte, dar acum sunt nevoiți să călătorească de-a lungul Japoniei și să îi găsească un nou stăpân Nanei. Satoru nu va mai fi capabil să-l păstreze, iar aceasta este ultima lor aventură împreună. 

​Pe parcursul călătoriei, ies la iveală tot mai multe detalii despre prietenia specială dintre om și motan, amănunte care emoționează și smulg zâmbete și care capătă și mai multă însemnătate atunci când iese la iveală adevăratul motiv al despărțirii lor. Nana nu înțelege de ce va trebui să stea cu altcineva și unde va pleca Satoru și cu siguranță nu este pregătit pentru un ocean de tristețe și o inimă frântă. Satoru își contactează toți prietenii, dorind să îi asigure motanului un cămin primitor și sigur. La fiecare vizită, ies la iveală detalii din viața lui, iar comentariile motanului sunt de-a dreptul delicioase, el reușind să-și îndrume stăpânul atunci când ceva nu i se pare în regulă. Nana simte lucrurile în alt mod, chiar dacă Satoru nu este conștient de acest lucru. 

​Romanul a frânt multe inimi de la apariția sa în 2012, iar ecranizarea lui a smuls lacrimi de-a lungul întregii Japonii. Pisica este un simbol foarte puternic în această țară - japonezii consideră că aduce noroc și elimină stresul ; sunt deja celebre figurinele pisicilor cu o lăbuță ridicată, care se presupune că îndeplinesc dorințe, aduc bunăstare și fericire. Există companii care permit angajaților să aducă o pisică la muncă, pentru a lucra într-un mediu relaxant. Nana este un personaj fascinant, care îți intră la suflet de la primele pagini, datorită inteligenței, ironiei și umorului de care dă dovadă. Este un observator extrem de atent al lumii oamenilor, intuind rapid intențiile și sentimentele acestora. 

"Chiar așa! Când eram mic , eram atât de drăgălaș, că trecătorii se întreceau care mai de care ce să-mi lase de mâncare. Erau unii care, cum mă vedeau, dădeau fuga la minimarket să-mi aducă de-ale gurii. Și spun asta fără nici o urmă de modestie."

"Satoru? Mai ești pe recepție?
Sunt tare încântat de ce am văzut în călătoria asta. Am văzut un sat...locul în care ai crescut...marea... Oare ce alte minunății ne mai așteaptă?"

​"Oamenii meșteresc tot felul de drăcii, de te lasă interzis! Cui naiba i-o fi venit ideea să lanseze la apă ditamai bolovanul de fier, mare cât un bloc? Pesemne că individul n-avea toate țiglele pe casă! Toată lumea știe că lucrurile grele se scufundă, nu plutesc. Nici un animal de pe fața pământului n-ar fi încercat să sfideze astfel legile naturii, cu excepția oamenilor."
​
Cartea o găsiți aici.