Guzel Iahina - Zuleiha deschide ochii

S-a creat o adevărată legendă în jurul acestui roman, o frenezie care i-a făcut chiar și pe cei mai împătimiți cititori să declare că e una dintre cărțile de căpătâi ale literaturii contemporane. Între timp, autoarea și-a câștigat o popularitate enormă, find numită noua voce a literaturii ruse ​și din ce în ce mai mulți fani care îi laudă scriitura. Recunosc că am pornit cu așteptări enorme față de acest roman, dar și cu oarecare scepticism, fiindcă literatura rusă mi s-a părut întotdeauna greoaie și destinată doar intelectualilor. Zuleiha este o femeie de treizeci de ani, captivă în propria viață, căsătorită cu un bărbat dur, supusă capriciilor acestuia și ale soacrei sale, obișnuită cu munca și greutățile. ​După ce soțul ei este ucis de un ofițer ale Armatei Roșii, este deportată în Siberia. Viața ei se schimbă pentru totdeauna odată cu nașterea fiului său și relația pe care o dezvoltă cu asasinul soțului ei. Iubirea dintre cei doi este stranie, dar intensă, două personaje mereu în luptă cu proprii demoni, aduse aproape la stadiul de blazare de greutățile prin care au trecut. 

​Ce mi-a plăcut cu adevărat la acest roman a fost expunerea caracterului uman în toată splendoarea sa, cu bune și cu rele, faptele abominabile coexistând cu mila și regretul, cruzimea împărțind aceeași inimă cu iubirea. Părțile iluminate se întrepătrund cu părțile obscure, cu demonii care dansează în fața ochilor, convingerea fiind zdruncinată de sentimente nou apărute, răutatea topindu-se precum zăpada la primele raze ale soarelui. Iubirea își face loc chiar și în cele mai greu încercate inimi, aducând cu sine speranța că viața poate fi frumoasă și încântătoare. Totodată, Zuleiha este un simbol al ambiției și rezistenței în fața tuturor obstacolelor, destinul nedrept nefiind în stare să-i slăbească tăria de caracter. Cunoaște pentru prima dată iubirea în condiții greu de imaginat și astfel devine imposibil de învins. Cu toate că povestea ei este mai degrabă tristă, nu ai cum să nu te gândești că lumina poate pătrunde chiar și în cele mai întunecate cotloane, găsind mereu o fisură prin care să intre și să schimbe totul. 

​Ce nu mi-a plăcut e limbajul destul de greoi, acțiunea care se desfășoară lent, fără prea multe momente de tensiune, deși tensiunea e prezentă pe tot parcursul romanului, datorită subiectului abordat și a contextului social. Lupta pentru supraviețuire într-un lagăr e una zilnică, plină de necunoscute și întrebări fără răspuns. Iar când în acest peisaj mai apare și un copil, o ființă care are nevoie de tine necondiționat, lucrurile devin tot mai dificil de gestionat. 

Zuleiha deschide ochii ​este un roman despre iubirea ca metodă de supraviețuire, despre omul pus în fața imposibilului, a nedreptăților, despre viață cu bune și cu rele și mai ales despre speranța regăsită în cele mai vitrege condiții. Paadoxal, captivitatea înseamnă pentru Zuleiha șansa de a trăi cu adevărat, de a simți libertatea prin toți porii, așa cum nu a simțit-o niciodată în timpul căsniciei sale. Libertatea, iubirea, răutatea devin concepte greu de definit în roman, ele schimbându-se constant pe măsură ce personajele își dezvăluie caracterele. 
​
Cartea o găsiți aici.