Guillaume Musso - Viața secretă a scriitorilor

Ca de fiecare dată, Guillaume Musso reușește să scrie o poveste cu ițele încurcate atât de rău încât ți-e imposibil să mai înțelegi ceva sau să lași romanul din mână. Scriitorii, procesul de scriere și percepția cititorilor asupra operelor literare sunt subiectele care stau la baza acestui roman fascinant care are în prim plan un autor retras din viața publică de mai bine de douăzeci de ani. Locuind în prezent pe o insulă solitară, cândva faimos și adorat de milioane de cititori, Nathan Fawles trăiește o viață singuratică, departe de ochii curioșilor. Cei care i-au citit romanele nu încetează să caute răspunsul la întrebarea care a surescitat lumea literară în urmă cu douăzeci de ani : Ce îl poate determina pe un scriitor să se retragă în plină glorie? Nathan nu mai acordă interviuri, vila în care locuiește este supravegheată pe toate părțile (pentru a ține la distanță intrușii) și refuză să vorbească despre literatură. Ceea ce odată constituia toată viața lui acum e doar un subiect incomod, un cuvânt pe care nu mai e în stare să-l rostească. Sufletul lui e pustiit, golit de orice ambiții sau pasiuni... 

Viața singuraticului scriitor se va schimba radical odată cu apariția unui tânăr care vrea să-i afle părerea despre manuscrisul său, o jurnalistă misterioasă care intră cu bocancii în lumea lui și victima unei crime odioase, cu care aparent nu are nicio legătură. 

​După efemeritatea primei impresii, îți dai seama că Viața secretă a scriitorilor are substraturi mult mai profunde. Ce este autorul înafara vieții literare? Cine este omul din spatele unor opere literare îndrăgite de milioane de cititori? Unde se termină autorul și unde începe omul? În general, atunci când admirăm munca unei persoane și mă refer la artă în principal (sub orice formă) ne dorim să aflăm detalii despre omul care a creat-o, îi atribuim calități pe care s-ar putea să nu le aibă sau ne imaginăm prostește că lucrările sale spun adevărul despre existența sa. Cred că orice formă de artă (literatură, muzică, pictură etc.) spune mai multe despre cum vede autorul lumea sau cum își imaginează că ar putea fi. Evident că experiențele și oamenii de care este înconjurat au o influență enormă asupra a ceea ce transmite, dar adevărul este unul trunchiat, reinterpretat, generalizat pentru mai multe categorii. Un alt subiect adus în discuție este drumul anevoios pe care îl parcurge o carte excepțională pentru a ajunge la cititori. Primul obstacol e editorul, care știe mereu ce vrea publicul să citească, cunoaște trendurile și ceea ce se vinde. Al doilea e refuzul, care de obicei nu e singular și aici autorul dă exemple de romane care au fost respinse de nenumărate ori și pe care astăzi le cunoaștem cu toții : Carrie de Stephen King, primul volum din seria Harry Potter etc. Iar lucrurile nu se termină după publicare sau un succes fulminant - ele devin din ce în ce mai complicate, așteptările cititorilor sunt în continuă creștere, toată lumea așteaptă următoarea capodoperă și roata continuă să se învârtă la nesfârșit. 

Literatura are puterea de a schimba lucrurile sau de a le pune în mișcare, însă nu întotdeauna salvează vieți. Din povestea celebrului scriitor, care după o dramă personală, renunță la tot, ne dăm seama că literatura nu e suficientă, ea nu poate suplini dragostea sau împlinirea personală, nu ține de cald și nu șoptește vorbe dulci în miez de noapte. Literatura nu poate vindeca o pierdere imensă, nu poate îndulci o viață distrusă sau care e pe cale să explodeze. Uneori, cuvintele sunt doar cuvinte și nimic mai mult. 

Cartea o găsiți aici.