În ultimele sale romane, Guillaume Musso și-a setat ca temă principală abilitatea scriitorului de a separa cele două lumi în care trăiește și în special consecințele ficțiunii asupra realității cotidiene. Scriitorii sunt în general oameni introvertiți, obișnuiți să stea în liniște pentru a-și putea aduna gândurile, pentru a putea crea departe de agitația lumii. Dar în epoca modernă, un scriitor are nevoie de mult mai mult decât simplul talent de a stârni emoție. Are nevoie de relaționare cu cei care-i citesc cărțile, de promovare pe rețelele de socializare și o expunere minimă a vieții private în fața celorlalți. De cele mai multe ori, opera în sine nu mai este apreciată la adevărata ei valoare decât atunci când autorul este suficient de dispus să povestească detalii din viața sa cotidiană, să se apropie de public în postura unui om absolut obișnuit, care face o muncă obișnuită. Aceste lucruri au consecințe atât asupra scriiturii, cât și a autorului, care este judecat sau aclamat pentru opiniile sale mai degrabă decât din perspectiva a ceea ce scrie. Această trecere neîncetată de la ficțiune la realitate îl obligă să se justifice mereu în legătură cu tema abordată sau să explice mesajul cuvintelor pe care le-a scris, lăsând prea puțin spațiu de manevră cititorilor, prea puțin loc pentru ca aceștia să-și folosească imaginația. Viața e un roman se concentrează pe această prăpastie dintre operă și om, puterea de a diferenția ficțiunea de realitate și curajul de a le separa astfel încât viața scriitorului să fie la fel de obișnuită ca a oricărui alt om. Este povestea unui scriitor celebru, a cărui viață este un dezastru ambulant și în continuă mișcare. Divorțul și pierderea custodiei copilului sunt doar două dintre motivele care îi afectează cariera, dar și faptul că fosta soție s-a asigurat că toată lumea îl va percepe de acum încolo ca pe un ticălos și nu ca pe celebrul scriitor de bestseller. Dorind să pună un zid între carieră și viața personală, își creează o nouă identitate, una pe care publicul nu are cum s-o bănuiască. Aceasta îl va bântui mulți ani la rând, amintindu-i de viața pe care ar fi putut s-o aibă și punându-l în situația de a se confrunta cu proprii demoni, ieșiți acum la suprafață pentru a-i cere socoteală. Viața e un roman e și povestea unei mari iubiri, așa cum numai Musso poate să creeze, o iubire unică și fără asemănare. "Da, adevărul e că trăiam cu el acel gen de poveste care te marchează pentru totdeauna. "Imensa dereglare a tuturor simțurilor" de care vorbește Rimbaud. Și chiar în momentul în care trăiam această pasiune, știam deja că niciodată în viața mea nu voi mai nutri sentimente atât de puternice. Că ele constituiau apogeul vieții mele amoroase. Măsura potrivit căreia tot ceea ce voi trăi după aceea va fi considerat în mod inevitabil fad și tern." Și pentru poveștile astea de iubire cred că mă întorc mereu la romanele lui cu aceeași emoție pe care am simțit-o prima dată când l-am citit. Evoluția lui se simte în ceea ce scrie, dar emoțiile pe care reușește să le stârnească, felul în care poate să îți frângă inima din câteva cuvinte - acestea au rămas constante, indiferent de subiectul abordat.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|