Genevieve Cogman - Biblioteca invizibilă

Cred că orice cititor visează la un moment dat ca paginile cărții pe care o citește să devină asemenea unui portal magic, să-l absoarbă prin ele cu viteza luminii, transportându-l într-o aventură desprinsă din lumi magice. O scenă asemănătoare cu cea din Harry Potter, când magicianul este pur și simplu absorbit de paginile jurnalului scris de Tom Riddle, ajungând într-un trecut altfel imposibil de cunoscut. Un asemenea efect are și Biblioteca invizibilă, o aventură fantastică cu și despre iubitorii de cărți. O lume aparte, care te atrage în mrejele ei de la primele pagini și te face să îți dorești tot mai mult să îi afli secretele, iar apoi să pășești în ea alături de personaje, să lupți cot la cot cu ele și să învingi fiecare inamic. 

Biblioteca e de fapt o societate secretă, care strânge cele mai importante cărți din toate universurile paralele, cu scopul de a le proteja de ochii curioșilor sau a celor care nu le înțeleg cu adevărat importanța. Protagonista Irene, fiica a doi Bibliotecari, devenită la rândul ei agent special al Bibliotecii, pleacă în căutarea unui volum special scris de frații Grimm. Ajungând în Londra alături de Kai, ucenicul său, va fi prinsă într-un labirint al pericolelor, magiei, ființelor supranaturale și societăților secrete. Pentru a-și îndeplini misiunea, Irena va trebui să protejeze atât lumea pe care o cunoaște, cât și realitatea, pentru ca cele două să nu se distrugă reciproc. 

Romanul este primul din seria cu același nume, un fantasy perfect pentru toți iubitorii de lectură. Construit cu măiestrie, cu o abundență de personaje supranaturale, care mai de care mai imprevizibile și reprezentând un pericol real pentru protagonista poveștii, romanul are un început destul de abrupt, care nu conferă foarte multe explicații legate de lumea în care urmează să se desfășoare acțiunea. Cred că ăsta e singurul punct slab al cărții - o introducere prea forțată într-o lume pe care cititorul nu o cunoaște, nu știe după ce reguli se joacă și care e miza. De fiecare dată când citesc un fantasy, mă aștept să primesc aproape toate detaliile de la bun început, ca să pot înțelege faptele personajelor și felul în care se desfășoară acțiunea. Fără o introducere corespunzătoare, am în față o lume pe care nu o cunosc și nu o înțeleg și probabil că voi abandona lectura din cauza acestui neajuns. 

Am trecut peste nemulțumirea de la început și am continuat să citesc, absorbită din ce în ce mai tare de acțiune și de cum se va termina misiunea celor doi Bibliotecari. Poate că trebuia să menționez mai devreme faptul că pe lângă avantajele evidente ale meseriei de bibliotecar, Irene beneficia și de puteri magice, care îi permiteau să facă tot felul de trucuri, dar care o provocau de cele mai multe ori să-și folosească inteligența și mai ales ascuțimea minții. Chiar dacă nu sunt un mare fan al genului fantasy, mi-a plăcut această lume magică a cărților, care supraviețuiește după un set de reguli stricte și datorită creativității celor care fac parte din ea. 

Cartea o găsiți aici.