Fredrik Backman - Un bărbat pe nume Ove

Am știut mereu că în spatele unui priviri tăioase sau a unei atitudini categorisită de ceilalți drept ciudată, se ascund povești care de-abia așteaptă să fie spuse, împărtășite, înțelese. Nu m-am îndoit că în spatele măștilor care ne sunt etalate de către ceilalți s-ar putea ascunde experiențe asemănătoare cu ale noastre sau chiar mai dureroase, că straturile de protecție pe care le purtăm devin uneori excesiv de grele, împingându-ne în jos pe zi ce trece. Cu toții am simțit nevoia acută de a împărtăși cuiva o experiență care ne-a marcat și am constatat cu surprindere că nu e nimeni în jur. Cu toții simțim lipsa cuiva în fiecare zi, chiar dacă nu știe nimeni lucrul ăsta. Cu toții avem regrete și greșeli pe care nu ni le putem ierta, lupte interioare mai devastatoare decât războaiele din lumea reală și laturi pe care nu dorim să le arătăm nimănui... Cartea asta e despre umanitate și despre oameni, iar cuvintele mele nu au puterea de a-i transmite adevărata valoare. Tot ce pot să fac e să vă îndemn să n-o mai lăsați din mână... 

"Dar dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că, înainte de ea, nu trăise. Și nici după."

"Ei îi venea mai ușor să ierte. Să-l ierte pe Dumnezeu, să ierte Universul și toate câte îi greșiseră. Ove, în schimb, se înfuria. Poate pentru că simțea că trebuia, de dragul ei. Pentru că simțea că nu mai poate trăi nici măcar o zi când tot răul din lume părea că lovește singura persoană din lume care nu merita asta."

"Moartea e un lucru de mirare. Oamenii își trăiesc toată viața ca și cum moartea n-ar exista și, cu toate astea, moartea e unul dintre cele mai puternice motive de a trăi. Unii dintre noi devin din timp conștienți de ea și trăiesc mai intens, mai încăpățânat, mai cu furie. Unii au nevoie de prezența ei constantă pentru a înțelege antiteza. Alții devin atât de preocupați de moarte încât ajung să o aștepte cu mult înainte ca ea să își anunțe sosirea. Ne e frică de moarte, dar, cel mai mult, ne e teamă că o să-i lovească pe alții, nu pe noi. Cea mai mare frică e că o să ne ocolească. Și că o să ne lase singuri pe lume." 

​De departe cel mai emoționant roman pe care l-am citit de multă vreme încoace, Un bărbat pe nume Ove surprinde cititorul la fiecare frază prin complexitatea trăirilor, ironia fină a bătrânului morocănos și simplitatea legăturilor dintre oameni. Am mai spus despre câteva cărți că sunt adevărate carusele de emoții, însă de data aceasta am râs cu lacrimi în ochi și am plâns în timp ce zâmbeam. Viața lui Ove este coordonată de reguli și corectitudine - nu există ființă vie care să se miște prin cartier fără știrea lui, nu există suficient timp pentru a explica și altora principiile după care trebuie să te ghidezi în viață. Un băiat simplu și muncitor, ajuns acum la vârsta a treia, un copil născut în epoca greșită, un om care nu poate pricepe ce se întâmplă cu lumea din jurul lui. Bazându-se pe educația primită de la tatăl său, trăindu-și viața fără să facă rău, deși este adesea atacat de ceilalți, Ove își păstrează aceleași principii sănătoase în orice situație. Total introvertit, dornic de a fi lăsat în pace aproape tot timpul, rămâne uimit în fața noii familii care se mută în vecinătate. Parvaneh și Patrick, împreună cu cele două fetițe ale lor, reușesc să-i schimbe viața bătrânului obsedat de reguli, deși acesta se împotrivește din răsputeri. 

Emoțiile generate de discursurile bătrânului sunt atât de firești, atât de simple, dezvăluindu-i caracterul plin de contradicții și imensitatea sufletului. Viața lui Ove se împarte în două mari perioade : ÎNAINTE și DUPĂ Sonja (soția lui). Cele două perioade sunt povestite treptat, întretăindu-se la intervale regulate - în timp ce ÎNANTE încearcă să-i prezinte cititorului toate motivele pentru care Ove e așa cum e , DUPĂ îl înfățisează în toată bunătatea, dragostea și umanitatea de care dă dovadă. Veșnic nemulțumit, obsedat de reguli și incapabil să rostească mai mult de trei cuvinte legate, Ove se schimbă total în preajma lui Parvaneh. Nu știe ce l-a lovit sau de unde vine farmecul acestei fete prea încercate de viață, însă asemănările dintre ei îi apropie în ciuda împotrivirilor bătrânului. Încercând să cinstească amintirea și principiile de viață ale Sonjei, Ove devine instructor auto, războinic în slujba binelui, proprietar de hotel și o sursă inepuizabilă de sfaturi. Deși se consideră lovit de viață în cel mai crunt mod, datorită fidelității față de iubirea pe care a trăit-o, destinul îi oferă experiențe pe măsura bunătății sale. 

Povestea lui poate fi povestea oricăruia dintre noi. Ceea ce surprinde cu adevărat în această carte e intensitatea și frumusețea relațiilor interumane, prezentate așa cum sunt, cu bune și cu rele, fără artificii sau jocuri de cuvinte. 

Eu sunt Ove. 

​Cartea o găsiți aici.