Francesc Miralles - Biblioteca de pe Lună

​Este posibil ca doi oameni să se iubească atunci când unul dintre ei se află pe Lună, iar celălalt pe Pământ?

Verne este îndrăgostit de Moira de ani de zile, dar nu îndrăznește să își mărturisească sentimentele. Atunci când își dă seama de lașitatea sa, este prea târziu. Moira se află pe Lună, unde un magnat excentric vrea să înființeze prima colonie umană, denumită Exovillage. Menită să devină un loc de recreere pentru milionarii lumii care s-au săturat de toate locurile de pe Pământ, Exovillage are mai multe probleme decât ar vrea proprietarul ei să recunoască. Treburile merg prost, iar procesul este mult îngreunat de situații pe care nici nu și le imagina. Moira este responsabilă cu telecomunicațiile, iar singura sursă de relaxare o constituie scurtul schimb de emailuri cu Verne.

Într-un final, acesta își declară sentimentele pentru că îi este frică de trecerea inevitabilă a timpului și de faptul că ar putea s-o piardă pe Moira în orice clipă. Decide să își caute un job în Exovillage, chiar și unul de chelner. Dar nu își imaginează că va ajunge să organizeze o bibliotecă tocmai pe Lună și nici că Moira este deja îndrăgostită de altcineva. Planul lui se năruie văzând cu ochii, iar Verne nu mai știe ce înseamnă "acasă". 

Biblioteca de pe Lună este o poveste de dragoste neobișnuită, plină de surprize și provocări nebănuite, cu doi protagoniști separați de zeci de mii de kilometri. Distanța care îi desparte și mediile atât de diferite în care își petrec viețile îi împinge la gesturi necugetate, la o anumită disperare și nerăbdare de a-și trăi povestea. Verne este cel care pune piciorul în prag și, împins de un curaj total necaracteristic, aplică pentru un job în Exovillage pentru a fi cât mai aproape de iubita lui. Odată ajuns pe Lună, într-un mediu nou și plin de necunoscute, își dă seama că nimic nu este așa cum și-a imaginat și că lucrurile vor fi mai complicate decât se aștepta. În primul rând datorită jobului și în al doilea rând din cauza Moirei, care este implicată deja într-o altă relație. Decis totuși să lupte pentru cea pe care o iubește, Verne încearcă să se descurce în galaxia asta ciudată în care a ajuns, găsind în el puteri și resurse nebănuite. Această experiență este maturizarea lui întârziată, declicul de care avea nevoie pentru a se regăsi pe sine. Pe Pământ lucrurile nu erau atât de grozave. Împietrit în aceeași slujbă de ani de zile, fără posibilitatea sau dorința de a-și folosi diploma (de filolog specialist în sanscrită)  vreodată, însingurat de pierderea Moirei, Verne face cea mai mare schimbare din plictisitoarea sa existență. Dragostea, sau poate dorința de a trăi periculos, îl îndeamnă să facă acest gest necugetat, care se va dovedi în final o experiență unică. 

Francesc Miralles a scris o poveste despre regăsire, despre lanțurile care ne țin captivi în aceeași rutină și pe care nu avem curaj să le rupem, despre evadare și pericol, adrenalina de a trăi așa cum nu ai făcut-o niciodată. Viața nu e formată doar din momente în care sângele ne curge năvalnic prin vene, inevitabil ne vom trezi la un moment dat făcând aceleași lucruri zi de zi și vorbind cu aceeași oameni, incapabili să înțelegem cum am ajuns în acea situație. Incapabili să ne gândim la o modalitate de scăpare sau la ceva ce altădată am fi făcut legați la ochi. Ne trezim prinși în aceleași sarcini zilnice și parcă nu mai știm să trăim clipa, nu mai știm să luăm decizii care ne-a putea da viața peste cap. Nu este vorba doar despre curaj, ci despre riscul de a te descoperi pe tine prin prisma unor experiențe pe care nu le-ai fi bănuit niciodată. 

Cartea o găsiți aici.