Fragilitatea ființei umane (David Jackson - Plânset de copil)

Plânset de copil e cel mai bun thriller psihologic pe care l-am citit. Am crezut de la început în poveste, am fost acolo, am simțit adrenalina și am răbufnit la final, odată cu dezvăluirea adevărului. O carte care te ține cu respirația întretăiată (nu glumesc!) despre fragilitatea minții, dar și a ființei umane ; despre traume mai puternice decât rațiunea, care trasează liniile destinului. 

"Câte vieți valorează viața copilului tău?"

​Povestea lui Erin începe într-un moment dificil al vieții ei : se trezește amețită de medicamente, își amintește că i-a fost răpită fiica și începe să comunice cu răpitorul acesteia printr-un sistem bine pus la punct. După momentele inițiale de revoltă și neputință, Erin află prețul pe care îl are viața fiicei ei, Georgia : trebuie să curme 6 vieți până la miezul nopții ca să-și țină din nou copilul în brațe. Jocul devine periculos, Erin ajungând să se bucure de crime, să-i facă plăcere să manevreze cuțitul, iar de aici până la o cursă contra-cronometru pentru viața sa nu e mai e decât un pas. Ultima victimă se dovedește a fi unul dintre polițiștii care lucrau la cazul crimelor comise de ea, iar Erin este nevoită să facă din nou față unei traume petrecute în urmă cu un an. Tragedie care a marcat-o fără ca ea să-și dea seama și pe care o retrăiește cu aceeași disperare ca prima dată. 

---

Mintea umană - har și blestem 

Autorul pune mare accent pe partea psihologică a cărții, pe jocul dintre Erin și răpitorul fiicei ei, finalul dezvăluind cheia acestui traseu halucinant, cu consecințe devastatoare pentru protagonistă. Misterul este devăluit într-o simplă propoziție, o explicație la care nu m-aș fi gândit, pe care nu o bănuiam sub nicio formă. Am citit ultimele pagini cu sufletul la gură și nu exagerez deloc când afirm asta. Deși este un roman polițist, cu secrete și curse nebune, dezvăluie un procent tot mai îngrijorător al pacienților bolnavi psihic, incorect tratați după o traumă majoră din viața lor. Fragilitatea minții umane ne surprinde tocmai prin complexitatea ei, prin granița atât de fină dintre inteligență și pierderea totală a controlului. Anumite evenimente rămân bine înrădăcinate în creier, ajungând să-l conducă pe căi nebănuite. Creierul este bulversat, nemaifăcând diferența dintre realitate și închipuire. Suntem ființe fragile, ne putem sparge în mii de bucăți atunci când cei dragi sunt în pericol sau suntem pe punctul de a-i pierde pentru totdeauna. Deși nu există fericire fără trecerea prin iad, uneori impactul este prea puternic și scăpăm frâiele din mâini. 

Povestea e lungă și controversată. Și totuși, am putea fi oricare dintre noi. S-ar putea întâmpla ceva într-o zi, ceva suprinzător, care să ne schimbe viața de tot, să ne treacă prin toate stările posibile și să uităm cine suntem cu adevărat. Tragediile nu sunt rare, dacă deschizi puțin ochii. Sunt la tot pasul, iar fragilitatea noastră nu întârzie să-și facă apariția. Mintea umană a fost și încă este studiată, dar secretele ei par să se înmulțească pe zi ce trece. Iar dacă pentru specialiști, explicațiile logice întârzie să apară, intervine rolul credinței și al speranței. Există într-adevăr ființe fără de care nu putem trăi, funcționa sau respira. Există momente când pierderea lor pare apocaliptică, nedrepată și ne duce pe un drum descendent. Creierul se luptă să transmită realitatea, dar este prea marcat de traumă. Pentru unii, este prea târziu, iar încurăjările și susținerile nu par să mai aibă niciun efect. 
Puterea e o virtute din ce în ce mai greu de găsit într-o lume care pare pregătită mereu să te sfărâme, să te pună la pământ fără prea mare efort. 

Vă spun cu toată sinceritatea că am trăit cartea asta și că mă ardea mâna dacă o lăsam jos. Citiți-o, e o lecție. O găsiți aici.