Evgheni Vodolazkin - Istoria insulei

După succesul obținut pe plan internațional cu romanul Laur, Vodolazkin a revenit în atenția publicului cu Brisbane, Aviatorul, Soloviov și Larionov. În opinia cititorilor însă, Laur rămâne marele roman al scriitorului, o carte care nu poate fi repetată, o carte fără egal, celelalte romane fiind o încălzire pentru Istoria insulei. Din moment ce nu am citit Laur e dificil să fac comparații între cele două și iau acest roman ca atare, de sine stătător. Istoria insulei e o istorie a timpului și a omenirii, un dans al trecutului cu prezentul, o suprapunere constantă a timpurilor care evidențiază lipsa schimbării reale. Total s-a schimbat, totul a rămas la fel. Istoria are un fel aparte de a ne arăta acest lucru, scoțând la iveală greșeli pe care omenirea le repetă secole la rând. 

​Insula este un loc care nu apare pe nicio hartă, dar nimeni nu îi contestă existența. Cronicar după cronicar consemnează evenimentele care se petrec acolo, unii dintre ei dublând istoria oficială cu una plină de secrete, trădări sau crime. Insula trece prin schimbări profunde de-a lungul vremurilor și uneori pare să fie dominată de un blestem străvechi. Pare o poveste despre lumea modernă și, în același timp, una despre o lume care a încetat să existe. Un fel de deja-vu care se repetă la infinit, un cerc vicios în care omenirea se învârte secole la rând, fără să găsească calea spre schimbare. Lucrurile evoluează și involuează concomitent, aceleași tipare conduc lumea de la începuturi și până în prezent. Iar acum Insula trece printr-o perioadă de mari încercări, una pentru care nu există o finalitate clară, iar supraviețuirea omenirii e incertă. Oamenii sunt condamnați de la bun început și trebuie să își schimbe radicul modul de a gândi, de a trăi pentru a deschide calea spre altceva. Tot ceea ce știau se năruie zi după zi, în timp ce o nouă lume își face simțită prezența. O lume plină de necunoscute, de provocări pe care omul trebuie să le înțeleagă și apoi să le rezolve, o lume care să îl întoarcă spre lucrurile care conteză cu adevărat, spre rădăcinile sale. 

Vodolazkin e un autor dificil de încadrat într-o categorie, un autor care se citește la momentul potrivit. Cărțile sale necesită o anumită disponibilitate pentru lectură, un timp anume pentru a procesa cuvintele și a înțelege sensurile profunde ascunse în spatele lor. Nu sunt romane de citit pe plajă, ci povești care îți solicită toată atenția și te provoacă să îți pui întrebări despre viață, despre omenire și viitorul acesteia. Această criză profundă pe care o traversăm pare să își aibă originnea în secole întregi de greșeli, ambiții și orgolii, în dorința nelimitată a omului de a controla tot ceea ce se află în jurul lui. Iar acum se află în punctul în care nu mai are niciun control asupra a ceea ce se întâmplă. 
​
Cartea o găsiți aici.