Elsa Morante - Insula lui Arturo

Dintre toate cărțile pe care le-am citit vara asta, Insula lui Arturo  este definiția perfectă a anotimpului cald. Un castel desprins din basme, aflat pe o insulă ruptă de lume din Marea Mediterană. Timpul pare să fi încetinit, totul e calm, dominat doar de zumzetul naturii și clipocitul apei, clipele par să aibă o altă însemnătate decât în alte locuri. Tânărul Arturo, a cărei mamă murise la nașterea sa, nu cunoaște decât o singură figură părintească și aceea fiind adesea absentă. Insula Procida, din golful Napoli, i-a fost adăpost de când s-a născut, băiatul cunoscând fiecare colțișor și cărare, fiecare piatră, fiecare acru de pământ. Cu un tată mereu pe picior de plecare sau plecat în călătorii cu scopuri neștiute, Arturo își amintește totuși cu drag de copilăria sa, insula fiind un imens spațiu de joacă, bun de explorat, stârnind imaginația unui copil singuratic și timid. 

Aflat la vârsta adolescenței, Arturo își petrece zilele hoinărind pe insulă și citind romane de aventură și război. Tatăl său este în continuare o fantomă care bântuie castelul din când în când, tratându-l cu răceala sau cruzime în puținele momente pe care le petrec împreună. Dar băiatul nu pare să pună la suflet comportamentul patern, căci tatăl său e același dintotdeauna, același om grăbit, cu gândurile aiurea, cu prea puțin timp de oferit propriului fiu. Peisajul vieții lui Arturo se schimbă brutal odată cu apariția lui Nunziata, noua soție a tatălui său, o tânără de o frumusețe nepământeană. La scurt timp după vestea căsătoriei-fulger, tatăl său face ceea ce știe cel mai bine - pleacă din nou. Arturo e din ce în ce mai decis să-și trăiască libertatea la cote maxime, să aibă parte de aventuri și experiențe asemănătoare celor din romanele pe care le citește, în timp ce Nunziata învață zi după zi cum să-și crească copilul proaspăt născut. În decorul paradisiac al insulei, cei doi vor avea multe lecții de învățat și vor fi nevoiți să se acomodeze unul cu celălalt până la întoarcerea stăpânului casei... 

Cu acel aer de dolce far niente și un lirism desprins din versurile poeților romantici, Insula lui Arturo spune o poveste despre maturizare și destin. Chiar și pe o insulă desprinsă din paradis, trăirile și zbuciumul adolescentin sunt aceleași. Transformarea lui Arturo din băiat în bărbat se petrece treptat, nu datorită tatălui său, ci mai degrabă mamei vitrege, o tânără la fel de speriată ca el. Asemenea îngemănării dintre întuneric și lumină sau dintre bine și rău, insula adăpostește atât vila impunătoare, o construcție arhitecturală de vis, cât și singurătatea profundă a lui Arturo care s-a impregnat adânc în zidurile clădirii ; un peisaj de o frumusețe aparte, plin de speranță și promisiuni, în care un băiat își trăiește visul și coșmarul deopotrivă. Există timp pentru iubire, există timp pentru suferință, insula are tot timpul din lume la dispoziție pentru a asista tăcută la desfășurarea destinelor. Insula este nemuritoare, mai ales pentru băiatul care își trăiește maturizarea atât de intens, învățând ce înseamnă iubirea și toate nuanțele ei. 

Cartea o găsiți aici.