Elif Shafak - Onoare

Nota 20, 5 stele pe Goodreads și încă o carte dragă sufletului meu! Imposibil de descris în cuvinte! 

"Mamele nu se duc în rai când mor. Capătă învoire specială de la Dumnezeu să mai rămână prin preajmă o vreme şi să-şi vegheze copiii, orice s-ar fi petrecut între ei în timpul scurtei lor vieţi de muritori."

"Oamenii spun că gemenii sunt două trupuri cu un singur suflet. Dar ele erau mai mult de-atât. Erau un singur trup şi un singur suflet. Soartă şi Destul. Când una închidea ochii, cealaltă orbea. Dacă una era rănită, cealaltă sângera. Iar când una dintre ele avea coşmaruri, inima celeilalte bătea nebuneşte în piept."

"Puteai să-ţi botezi copilul „Onoare“, atâta timp cât era băiat. Bărbaţii aveau onoare. Bărbaţii în etate sau între două vârste, chiar şi băieţii de şcoală care încă miroseau a lapte de mamă. Femeile nu aveau onoare. În schimb, aveau ruşine. Şi, aşa cum ştia toată lumea, „Ruşine“ ar fi fost un nume jalnic."

"Nu-i trecuse niciodată prin minte că puteai să înşeli pe cineva drag. Până în ziua aia, nu ştiuse că puteai să iubeşti pe cineva din toată inima şi totuşi să fii gata să-l răneşti. Era întâia lui lecţie despre complicatele însuşiri ale iubirii." 

"Sunt două lucruri pe lume care fac un băieţandru să devină bărbat. Primul e dragostea unei femei. Al doilea e ura altui bărbat“.

"Nu existau pavaje de aur în Istanbul. Ori altundeva în lume. Nici vise de împlinit. Astfel de lucruri existau doar în basme şi legende. Lumea reală, cu oamenii ei reali, semăna cu un amestec de zahăr şi ţărână şi avea, mai mult sau mai puţin, acelaşi gust. Oare ea nu ştia asta?"

"Mă întreb adesea cum e să ai o soţie. O femeie care să-ţi cunoască slăbiciunile şi eşecurile mai bine chiar decât tine, toate spaţiile moarte, care să aibă harta sufletului tău desenată în palmă şi să te iubească totuşi. Cineva care să-ţi sădească în inimă o viaţă de lucruri atât de plăcute, însă atât de mici, încât să nu-ţi dai seama cât depinzi de ele până când le pierzi." 

"Atunci şi acolo am înţeles că nu e bine să tremuri de frică. Dacă aş fi dat dovadă de slăbiciune, m-ar fi călcat în picioare. Toată lumea asta blestemată m-ar fi călcat în picioare. Dar dacă eram puternic, într-adevăr puternic, nimeni n-ar fi putut. De atunci nu m-am mai arătat niciodată slab. Plin de vinovăţie, da. Complet orbit de greşeli. Dar nu slab. Niciodată." 

"Ea era poarta lui spre o lume care, deşi mai neclară şi mai periculoasă, părea totodată mai reală. Îl deranja enorm că era o iubire nepermisă, însă posibilitatea de-a o pierde în orice moment nu făcea decât să-i sporească dorinţa chinuitoare de-a o avea. Era veriga lipsă din viaţa lui, legătura cu trecutul, cu strămoşii, cu latura lui orientală. Iubirea ei compensa piesele rătăcite şi timpul pierdut."

"Când deveneai prima oară tată, îţi închipuiai copilul ca pe o prelungire a ta. Te umplea de mândrie, de un sentiment de împlinire şi înrădăcinare, până ajungeai să-ţi dai seama, încetul cu încetul, că un copil era propria lui creaţie. Nu se abătea de la destinul lui, oricât de mult ţi-ai fi dorit, l-ai fi îndemnat sau l-ai fi silit să meargă pe urmele tale"

"Peste ani, lucrând în numeroase oraşe vestice şi observând viaţa primei generaţii de imigranţi, îşi aducea mereu aminte scena aceea. Şi ei erau smulşi din mediul lor natural. În noul decor respirau greu, vulnerabili, aşteptând ca oceanul să-i ia înapoi sau ca nisipul să le înghită stinghereala, să-i ajute să-şi găsească locul."

Onoare by Elif Shafak
My rating: 5 of 5 stars



View all my reviews