Echilibru. (Karl Ove Knausgard - Lupta mea. Cartea a doua : Un bărbat îndrăgostit)

Clasici contemporani Litera pune laolaltă scriitori contemporani laureaţi sau nominalizaţi ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”. Ficţiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărţi pe care abia aştepţi să le citeşti.

Seria autobiografică a lui Karl Ove Knausgard a stârnit controverse încă dinainte de apariția ei și putem înțelege bine de ce, citindu-i cuvintele sincere, dar atât de tăioase. Autocritic până la sânge, pasionat, introvertit și singuratic. Cuvinte pe care și le atribuie fără să stea pe gânduri. Odată cu această confesiune, împărțită în 6 volume, a devenit în sfârșit o voce, un glas care are ceva de spus, în pofida piedicilor sau a orgoliilor rănite. În primul volum, analizează relația dificilă cu tatăl său, dar și șocul morții acestuia, degradarea din ultimii ani ai vieții și bariera de netrecut dintre ei, pe care a simțit-o încă din copilărie. Devenit la rândul său tată, se confruntă cu alte probleme. Copiii săi nu înseamnă doar dragoste și minune în stare pură, ci și haos, lipsa timpului liber, accentuarea nevoii imperioase de a scrie. Își deschide sufletul în fața cititorilor, mărturisind cum s-a îndrăgostit iremediabil, ce beneficii, dar și prejudicii i-a adus această mare iubire. 

"Nu era vorba că n-aveam chef să spăl podeaua sau să schimb scutece, ci de ceva fundamental, de faptul că nu găseam valoare în viața cotidiană, ci mereu îmi doream să fiu în altă parte. Întotdeauna a fost astfel. Așa că viața pe care o duceam nu era a mea. Încercam să mi-o apropriez, aceasta era lupta mea, căci îmi doream să reușesc, dar dădeam greș, dorința de altceva distrugea constant tot ce făceam."

​După o căsnicie terminată devreme, autorul o cunoaște pe Linda, o tânără din Stockholm și trăiește pentru prima dată acea mare iubire, tumultoasă și înălțătoare, iar decizia a avea un copil împreună cu ea vine firesc, de parcă ar fi fost mereu ascunsă în sufletul lui. Apariția primei fiice îi schimbă viața total. După ce îndrăgostirea din primele zile și miracolul nașterii dispar, începe să se simtă captiv, încorsetat, nu mai există timp pentru scris sau citit, nu mai există decât clipele dedicate copilului, soției și atât. De aici pornește descrierea ironică a societății și vieții pe care o trăim, aproape fără voia noastră. Problema contemporaneității- viața plină și agitată, dar lipsită de sens - o observă peste tot în jurul lui, în familia lui, în familiile prietenilor, în fiecare om cu care are de-a face. Dificultatea de a face totul perfect, de a crea un echilibru între familie și carieră (în cazul lui, una de consum intens) este cea mai pregnantă problemă a omului modern. 

Copiii reprezintă TOTUL.
Cariera reprezintă TOTUL.
Iar greutatea de a le împăca pe cele două reprezintă lupta lui. Nu e o luptă eroică, în căutare de medalii sau aplauze, ci o luptă umană, o luptă cu sentimentele și esența ființei lui (cea de scriitor), o luptă cu echilibrul și fericirea, care nu va fi consemnată în cărțile de istorie, dar va rămâne întipărită în mințile cititorilor lui. Așa arată un om căruia i s-au îndeplinit toate dorințele și nu știe cum să jongleze pentru ca toate să se aranjeze perfect, un om consumat de dorința de a scrie și de a fi lăsat în pace din când în când, măcinat în același timp și de regretul că nu e un părinte bun, că nu e un om pe care să te poți baza. Un om care luptă în fiecare zi cu furia dezlănțuită, cu dragostea devastatoare și cu pasiunea de a scrie fără oprire. 

Sinceritatea lui debordantă, sentimentul că nu e niciodată prea bun sau măcar mai bun decât ceilalți, neîndemânarea dovedită în situații extreme, dar și curajul de a pune aceste lucruri pe hârtie fac din această carte o capodoperă. Față de primul volum, mi s-a părut mai deschis, mai apropiat de cititor, mândru de familia pe care a întemeiat-o și dornic să împărtășească chiar și cele mai jenante momente petrecute cu copiii, momente în care a lăsat nervii să-l conducă și i-a repezit, dar și clipele în care sosește seara acasă și nu există lumină mai mare pe lume decât cea a chipurilor care îl așteaptă cu nerăbdare. 

Dacă nu ați făcut cunoștință cu cărțile lui Karl Ove Knausgard până acum, vă recomand să o faceți. E o scriitură aparte, pe care nu am întânit-o în prea multe opere. Nerăbdarea mea de a citi și celelalte volume crește pe zi ce trece. 

Lectură plăcută!