Dinah Jefferies - Înainte de ploi

În decorul idilic al Indiei se desfășoară povestea Elizei, o tânără ziaristă pasionată de fotografie. După moartea soțului său, este trimisă să fotografieze familia regală în castelul acesteia, pentru a marca mutarea definitivă a guvernului de la Calcutta la Delhi. O așteaptă o slujbă de un an, în care să trăiască alaturi de membrii familiei regale și să le forografieze viața de zi cu zi. În fața acestei provocări, tânăra se arată atât curioasă, cât și speriată, însă curând viața o surprinde mai tare decât s-ar fi așteptat. Acțiunea se petrece în vremea când influența Imperiului Britanic asupra Indiei era destul de mare, iar tablourile acestei fascinante țări nu contenesc să uimească prin exploziile de culoare, bucurie, ritualuri și tradiții străvechi. 

La fel ca în celelalte romane ale autoarei, tema principală e iubirea și, mai ales, drumul parcurs de personaje spre ea. De data aceasta, avem o femeie în doliu, incapabilă să se obișnuiască cu noul statut, deși, după cum mărturisește chiar ea, nici în timpul căsătoriei nu se simțise ea însăși. Confuzia ei este adâncită de locul paradisiac în care ajunge, în total contrast cu sărăcia care umple străzile Indiei, dar și de bărbatul misterios care o atrage și o îndepărtează în același timp. Ceea ce rămâne actual din acest roman este tocmai acest contrast al Indiei, o țară fascinantă prin cultura și tradițiile ei, plină de viață, bogată, colorată și îndelung pusă la încercare de-a lungul vremurilor. Aceste diferențe o intrigă și pe tânăra fotografă, care nu înțelege cum Raiul și Iadul pot coexista, atât de aproape unul de celălalt.

Dacă ne gândim la India de azi, acest contrast o definește cel mai bine. Lângă vilele în stil vechi sau resorturile de lux în care cei îndeajuns de bogați ajung să-i cunoască splendoarea și tradițiile, stau cei care se află la limita supraviețuirii. Cei pentru care țara este doar locul unde s-au născut și din care nu pot scăpa, cei cărora pământul de baștină le oferă doar sărăcie și moarte. Iar ăsta nu e doar cazul Indiei, ci și al altor locuri desprinse din paradis, în care contrastele dansează neîncetat între turiștii îndrăgostiți și localnicii bătuți de soartă. 

Dinah Jefferies este o povestitoare desăvârșită, iar naturalețea cu care evocă peisajele Indiei, dar și al altor locuri desprinse parcă din paradis, conferă romanelor sale nu doar farmec, ci și viață. Ca cititor, te simți transportat cu totul în realitatea acelor vremuri, în peisajele de basm și în acțiunea poveștii. V-o recomand cu drag, chiar dacă romanul meu preferat rămâne Soția plantatorului de ceai. ​Toate cărțile ei mi-au rămas în inimă, căci vorbesc despre viață așa cum e ea și despre dragoste drept singurul țel de atins. 

Cartea o găsiți aici.