Diane Setterfield - A fost odată un râu

Aducând în prezent parfumul vremurilor trecute și plăcerea de a spune povești, A fost odată un râu combină realitatea cu legendele, realul cu fantasticul, ele dansând necontenit în jurul Tamisei. Acțiunea începe la hanul Lebăda, unde oamenii încă spun povești cu aceeași plăcere cu care le ascultau în copilărie, acesta fiind modul lor de a se conecta cu ceilalți. de a se relaxa și a determina timpul să stea puțin în loc. Hanul e încârcat de istorie și funcționează de zeci de ani după aceleași reguli, e o oază de liniște pentru membrii comunității și un loc de întâlnire accesibil tuturor. 

Însă mica comunitate e zguduită din temelii de un eveniment bizar - un bărbat intră în han purtând pe brațe o fetiță aparent moartă. Însă fetița revine la viață și întreaga comunitate ia foc. Unii cred că e copilul care le-a fost răpit, alții că e nepoata pe care nu au cunoscut-o niciodată, copilul pe care un cuplu incapabil să conceapă l-ar putea avea - depinde pe cine întrebi. În jurul ei se iscă un adevărat mister, mulți considerând că fetița e un dar al râului pentru comunitatea lor, că ea provine din Thames și că nu contează așa de mult cine e. Evenimentele imediat următoare acelei nopți se vor petrece treptat, însă cu siguranță având rădăcini în acele momente de cumpănă, între viață și moarte, momentele scurse de la intrarea violentă a bărbatului în han și până la trezirea neașteptată a celei pe care o purta pe brațe. Fiind un roman gotic, este împânzit de fapte și elemente supranaturale, de domeniul fantasticului, dar autoarea nu lasă nimic nedezvăluit, misterul fiind în cele din urmă dezlegat, cititorii primind explicațiile de care au nevoie. 

A fost odată un râu este un roman despre pierdere, despre cum aceasta continuă să erodeze viața de zi cu zi indiferent de timpul care s-a scurs. În fața unui presupus miracol. amorțirea cu care erau obișnuiți oamenii se risipește, scoțând la iveală frustrările, temerile și dorințele fiecăruia. Fetița înviată din morți reprezintă un fel de medalie magică, un totem care le-ar putea schimba viața pentru totdeauna. Fiecare locuitor începe să se vadă pe sine din alte unghiuri și perspective și să-i observe mai bine și pe cei din jurul său. O comunitate cât de cât unită se împarte acum în mai multe tabere, fetița fiind mărul discordiei și motivul discuțiilor interminabile, al dezbaterilor fără niciun fel de concluzie. Căci cine poate ști cu adevărat ce e bine și ce e rău? Cine poate spune cu mâna pe inimă că unii oameni sunt doar buni, iar alții doar răi? Există oare om fără greșeală? 

"În susul Tamisei, Churn, Key, Ray, Coln, Leach și Cole sunt râurile și pârâurile care îi adaugă Tamisei volum și avânt. Într-un fel asemănător, niște afluenți sunt pe cale să se reverse în povestea asta. Așa că, în ceasul liniștit dinaintea zorilor, am putea să părăsim râul și noaptea asta lungă și să căutăm parcursul acestor afluenți, însă nu pentru a da la iveală începuturile lor tainice, cu neputință de cunoscut, ci, mai simplu, pentru a afla ce făcuseră în ajun."

"Viața lor se schimbase în bine de când sosise copilul. Fericirea Helenei era pentru el o ușurare atât de mare, încât îi umpluse sufletul de bucurie. Dragostea lor asemănătoare cu cea din primii ani de căsătorie, încât puteau să uite că un lung timp de îngheț și disperare existase vreodată. Îngropaseră trecutul și duceau o viață de plăceri și bucurie. Cu toate astea, revenirea, de o vreme, la bucuriile căsătoriei nu izbutea să-l facă să uite că fericirea de acum avea temeiuri șubrede. Fetița asta care acum se legăna între ei, cu muțenia ei de nepătruns, cu părul fără culoare și cu ochi care și-o tot schimbau, era deopotrivă cauza fericirii lor și primejdia care îi dădea târcoale."

Cartea o găsiți aici.