Despre respect (Ian McEwan - Legea copiilor)

Fiona Maye e o judecătoare de succes, o femeie respectată pentru munca ei, căsătorită cu un bărbat care o iubește și posesoarea unei locuințe de lux într-un complex plin doar de oameni bogați. Dar într-o zi, soțul ei o anunță că vrea să simtă că trăiește, se simte negljat de către ea și vrea un nou început. Pe când căsnicia ei o ia la vale, Fiona primește un caz care îi solicită toată atenția și profesionalismul de care e în stare : Adam, un tânăr Martor al lui Iehova, are nevoie urgentă de o transfuzie, pe care atât el, cât și părinții lui o refuză. 
Dar lucrurile iau o turnură neașteptată, ca în fiecare carte a lui McEwan...

"Nu ține decât de noroc chior să vii pe lume cu mădularele corect formate și la locul lor, să te naști din niște părinți iubitori, nu neomenoși, să fii ferit, printr-un accident geografic ori social, de război sau sărăcie. Și din acest motiv să-ți vină mult mai ușor să fii virtuos." 


Știam că o să îmi placă, am așteptat-o cu nerădare și m-a intrigat de prima dată când i-am citit descrierea. Dar cartea nu e doar despre Adam și povestea lui neobișnuită, ci despre multe cazuri cu care se confruntă un judecător specializat pe Drept Familial de-a lungul carierei sale. Și ceea ce m-a frapat a fost legătura strânsă dintre decizia ei și consecințele acestei decizii asupra vieților omenești. E ciudat să deții atâta putere și totuși să trebuiască să revezi nopți la rând probleme de etică pentru a putea lua decizia potrivită pentru fiecare. Care, până la urmă, poate să nu fie cea mai bună...

Dacă am învățat ceva din ceea ce am citit, e faptul că întotdeauna când vrei să faci bine, trebuie să respecți omul, dar și alegerile sale. Povestea lui Adam nu are un final fericit, cum probabil v-ați fi așteptat... Adam e un băiat frumos și inteligent, dar spălat pe creier de părinții săi, prin intermediul religiei. Părinți care pun o congregație mai presus de propriul copil. Dacă aș fi fost în locul lor, aș fi trecut peste orice pentru a-mi salva copilul. Cred că Dumnezeu ar fi înțeles asta. 

Martorii lui Iehova sunt o sectă care nu acceptă transfuziile de sânge, deoarece consideră că este impur să-ți amesteci sângele cu al altcuiva. Lucrul ăsta eu nu o să-l înțeleg niciodată. Căci oricât de puternică ar fi credința, uneori mai avem nevoie și de medici, cărora doar Dumnezeu le poate da harul de a face bine. Dumnezeu lucrează prin mâinile lor.
Însă și ei merită respect, la fel ca fiecare dintre noi. Suntem liberi să facem ce vrem cu viața noastră, atâta timp cât suntem pregătiți să suportăm consecințele. Când vine vorba de decizii medicale, cred că orice părinte e sută la sută capabil să decidă pentru copilul său, până când acesta devine major, folosindu-se doar de instinctul matern / patern sau de iubirea pe care i-o poartă copilului. Nu ar trebui să trecem peste aceste lucruri, dar ar trebui să ne luptăm cu morile de vânt pentru sănătatea și fericirea puilor noștri. 

Legea copiilor by Ian McEwan
My rating: 4 of 5 stars



View all my reviews