Despre adopție, numai de bine (Christie Watson - Acolo unde femeile sunt regi)

Dragostea îmbracă o varietate infinită de forme. Dragostea poate fi blândă sau distrugătoare, puternică sau o slăbiciune marcată - depinde de filtrul persoanei care o oferă și asupra cui se abate. Sentimentul care te face vulnerabil până în vârful degetelor are o intensitate de zeci de ori mai mare atunci când se revarsă asupra unui copil. Dragostea de mamă poate muta munți, dărâma granițe și lupta până la moarte împotriva lumii întregi, chiar dacă ADN-ul copilului este diferit față de al mamei. Acolo unde femeile sunt regi ne pune față în față cu adopția, dificultățile și temerile care izvorăsc din această decizie, dar și frumusețea unei lumi exotice, pline de mister și miraculos : Nigeria. 

"Nigeria înseamnă strălucire și stele, și pământ ca pielea obrajilor tăi : maro-roșcat, moale și cald. [...] Nigeria este un loc unde femeile sunt regi. Unde orice este posibil."

Povestea lui Elijah, un băiețel născut în Anglia, începe pe pământurile fierbinți ale Nigeriei, acolo unde părinții lui s-au întâlnit, cunoscut și iubit. Împărțit între dragostea pentru Deborah, mama lui naturală și Nikki, mama adoptivă, Elijah va fi pus față în față cu adevărurile crunte ale copilăriei sale. Mutarea dintr-o casă în alta, dar și impresia că este un copil rău, posedat de un vrăjitor, nedemn de a fi iubit, îi accentuează acestuia fricile și îi alungă somnul. De cealaltă parte stau cele două femei care luptă pentru Elijah - Deborah, suferindă de o boală psihică și Nikki, traumatizată de pierderea repetată a sarcinilor, dorindu-și cu ardoare să iubească un copil și să fie la rândul ei iubită de acesta. Oare la ce alte jocuri ale destinului vor mai fi supuși? Cât de mult ne afectează traumele copilăriei? Suntem oare capabili să le lăsăm în urmă? Toate aceste întrebări își găsesc răspuns în povestea lui Elijah și în confesiunile celor două femei despre cea mai pură formă a dragostei... 

Capcanele subtile ale adopției nu îi vizează neapărat pe părinți, ci aproape întotdeauna pe copilul care urmează să intre într-o familie nouă. Cu un bagaj prea puțin cunoscut, cu amintiri despre fosta viață sau întrebări fără răspuns, copilul suferă o nouă traumă, înainte de a afla dacă poate avea încredere în cei care l-au luat. Pe de altă parte, dramele celor care adoptă un copil rămân nespuse sau povestite cu lacrimi în ochi și voci sparte. Autoarea a pus accent pe sentimentele fiecărei părți, fără a-și judeca personajele, fără a le da la o parte - fiecare a avut propriul moment, propria versiune, pentru ca cititorul să-și facă o idee cât mai corectă asupra evenimentelor și a parcursului lor. Este o carte greu de digerat, iar ca cititor este aproape imposibil să nu judeci acțiunile personajelor, să nu îți vină în minte alte soluții, alte rezolvări etc. Stând pe margine, e ușor de interpretat. Dar punându-mă în pielea personajului, nu știu cum aș fi gestionat situația, cum aș fi reacționat, cum aș fi relaționat cu cei din jurul meu după atâtea experiențe. Vorbim despre un copil - în jurul lui gravitează abuzurile și temerile trecutului, speranțele nou-născute ale părinților adoptivi, misticismul unei țări exotice adus în lumea modernă. Asupra lui planează problemele propriei familii, dar și vindecarea îndelung așteptată a celor doi posibili părinți. Pe umerii lui se așează responsabilitățile și se confruntă demonii. 

Mai mult decât o confesiune despre relația părinte-copil, cartea lui Christie Watson explorează adâncurile sufletului, locul unde suntem noi cu noi, departe de tumultul lumii, de influențe și prejudecăți, locul în care sentimentele noastre reale dansează libere. Explorarea emoțiilor umane și mai ales a traumelor nu e ușor de pus în cuvinte sau de șlefuit suficient
​ pentru a-i ajuta și pe alții să se vindece. Acolo unde femeile sunt regi e o alinare adusă tuturor posibililor viitori părinți, oamenilor care știu că dragostea nu ține cont de ADN și în general, celor care iubesc fără să pună la îndoială, fără să mintă, fără să judece. 

Cartea o găsiți aici. 

---