David Arnold - Straniile fascinații ale lui Noah Hypnotik

David Arnold mi se pare unul dintre cei mai buni autori YA din câți am citit până acum. Am savurat fiecare pagină din Ținutul țânțarilor și am inclus-o rapid pe lista cărților preferate. La fel s-a întâmplat și cu Gașca pofticioșilor, ambele fiind două povești captivante, pline de magia specifică adolescenței, de vise îndrăznețe, drumuri nemaiîntâlnite și victorii răsunătoare. E ușor de înțeles de ce am avut atât de mari așteptări de la prezentul roman, fiind sută la sută convinsă că mă va prinde în mreje de la primele pagini. Din păcate, Noah s-a dovedit un personaj prea puțin interesant, lipsit de substanță și exagerat de poetic (chiar și pentru un adolescent). Pe cât de mult mi-au plăcut romanele amintite mai sus, pe atât de puțin am rezonat cu acțiunile lui Noah, căutările lui fiind o sursă eternă de întrebări fără răspuns și frustrare. 

Noah e un adolescent ca oricare altul - se luptă să-și găsească drumul, e foarte nehotărât în privința viitorului său și mai ales asupra deciziei de a merge la facultate, e foarte selectiv cu oamenii pe care îi ține în preajma sa și s-a înstrăinat destul de mult de părinții săi. Până aici, nimic anormal. Fapte obișnuite din viața unui adolescent aflat la răscruce de drumuri, incapabil să găsească echilibrul din viața sa. Însă Noah are câteva obsesii, care apar repetitiv în viața sa de zi cu zi, pe care le scoate la suprafață de fiecare dată când e incapabil să gestioneze lumea din jur. Un bătrân pe care îl vede pe stradă, un roman preferat, o fotografie pierdută etc. În urma insistențelor venite din partea celor mai buni prieteni, Alan și Val, Noah ajunge la o petrecere (fapt total necaracteristic lui), unde are o interacțiune bizară cu Circuit, un băiat aparent obișnuit. Discuțiile lor par desprinse din sfera SF-ului, iar Noah îl urmează pe acesta acasă, unde Circuit încearcă să îl hipnotizeze. Din acea noapte, totul se schimbă pentru Noah. Lumea din jurul său pare alta decât cea pe care o știa, toate persoanele din jurul său sunt schimbate, iar el e singurul care nu înțelege cum și când s-a petrecut schimbarea. Până și amintirile îi sunt distorsionate, iar prietenii săi sunt din ce în ce mai îngrijorați. Faptul că Alan și Val urmează să plece în alt stat pentru a studia nu îl ajută deloc, Noah îndepărtându-se din ce în ce mai mult de ei, nefiind convins că relația lor va rezista în fața distanței și nici că ar trebui să urmeze o facultate, oricare ar fi ea. Din acest moment, acțiunea capătă o tentă de-a dreptul bizară, Noah concentrându-se pe obsesiile sale, determinat să le afle misterul. Toate căutările lui sunt undeva la limita dintre ficțiune și realitate, dialogurile sunt de-a dreptul ieșite din comun, iar personajee desprinse din alte lumi.

Determinarea lui Noah de a-și găsi drumul, la fel ca orice alt adolescent, e un subiect excelent pentru un roman YA și motivul pentru care agreez acest fel de lectură. Însă execuția acestui subiect, în romanul de față, nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, având în vedere cât de bine poate să scrie David Arnold. Multe întâmplări mi s-au părut trase de păr, unele personaje par introduse în acțiune doar pentru a prelungi aventura, fără niciun sens sau legătură cu viața și scopurile personajului principal. Cred că toată căutarea nehotărâtului adolescent putea fi dusă spre o altă sferă, chiar și una fantastică, punând mai mult accent pe gândurile și temerile sale legate de viitor sau pe nenumăratele scenarii legate de viața sa după terminarea liceului. Spun cu părere de rău faptul că mi s-a părut o scriitură superficială și mult trasă de păr, dar voi continua să îl citesc pe David Arnold, cu speranța că va mai scrie ceva la fel de (sau mai) bun precum ​Ținutul țânțarilor. 

Cartea o găsiți aici.