Colson Whitehead - Intuiționista

Colson Whitehead a fost distins cu premiul Pulitzer în 2017 pentru romanul Ruta subterană, care l-a adus în atenția publicului larg. Însă debutul său s-a petrecut cu 18 ani mai devreme - Intuiționista a fost distins cu Quality Paperback Book Club New Voices Award la scurt timp după apariție și a fost finalist la premiul PEN/Hemingway. Whitehead și-a imaginat un univers la limita distopiei, ce îi are ca protagoniști pe inspectorii de ascensoare dintr-un oraș american. În acest peisaj dominat de forța masculină, Lila Mae Watson e prima femeie inspector și a doua persoană de culoare care accede la un asemenea post. Inspectorii de ascensoare au un statut special, sunt respectați și admirați de cei din jur, iar postul Lilei Mae e o victorie în adevăratul sens al cuvântului, deoarecere rasismul este la ordinea zilei. Liftologii sunt împărțiți în empiriști, pentru care ascensoarele sunt doar niște mașinării și intuiționiști, care au o altă viziune asupra lifturilor și sunt mai eficienți în ceea ce fac. 

Un accident catastrofal al unui ascensor verificat de Lila Mae scoate la iveală corupția din departament, interesele ascunse ale inspectorilor și producătorilor de ascensoare și, în același timp, o aduce pe aceasta mai aproape de schița ascensorului perfect. 

Intuiționista e un roman de o unicitate aparte, atât ca subiect, cât și ca limbaj și personaje. Nu pot să spun că mi-a plăcut, nici că mi-a displăcut - intră cu siguranță în categoria cărților pe care nu le-am înțeles pe deplin și care ar trebui recitite pentru a fi aprofundate. Nu am înțeles toate aluziile autorului, însă mare parte a romanului e o satiră la adresa societății moderne. Deși se vrea civilizată, empatică și asumată, societatea secolului XXI nu e cu mult diferită de cea în care domneau rasismul, izolarea celor diferiți și cultul sexului masculin. Toate sunt probleme cu care încă ne confruntăm, subiecte dezbătute pe larg și care se vor cumva eradicate, însă mentalitățile rasei umane nu au evoluat într-o asemenea măsură. Cei diferiți sau care par să iasă din sfera normalului sunt în continuare puși la zidurile societății, rasismul nu a dispărut (și nici nu cred că va dispărea prea curând), iar sexul masculin încă domină aproape orice domeniu și se simte amenințat dacă reprezentantele sexului feminin încep să aibă idei legate de ceva. 

Toate părerile autorului legate de societate sunt bine ascunse în spatele limbajului uneori dificil de înțeles și procesat, pe alocuri de-a dreptul greoi, însă per total Intuiționista adună laolaltă toate hibele lumii în care le trăim și le expune la vedere, fără nicio remușcare sau regret. Suntem ceea ce suntem, oricât de mult am dori să devenim altceva și oricât de bine am reuși să îi păcălim pe ceilalți. 

"Magnații industriei ascensoarelor care cumpăraseră terenul și reamenajaseră dotările centrului pentru a le adapta unei instituții de studiu fuseseră mâhniți de transformarea ulterioară a cartierului înconjurător într-o suburbie bogată și, în nopțile de iarnă când soțiile și copiii lor dormeau și singur tovarăș le era o sticlă de whisky vechi irlandez, meditaseră la cum viața le-ar fi fost cu totul alta dacă s-ar fi ocupat cu tranzacții imobiliare, și nu cu mijloace de transport mecanice. Verticalitatea e o îndeletnicire riscantă."

"Ea nu știe melodia. Ceilalți dansatori o știu - sau se prefac poate c-o știu - , orânduindu-și membrele și șoldurile într-un fel pe care ea nu l-a înțeles niciodată. Asemenea confraților ei din departament, Lilei Mae nu-i place să danseze. El conduce. Brațul lui îi susține spatele. Mâna lui e aspră într-a ei, mână de muncitor, crestată de trudă. Ea își amintește muncile domestice din copilărie, cum ieșea în fugă la cișmeaua cu pompă, cu găleata. De multă vreme n-a mai lucrat cu mâinile. El ridică privirea spre ea. Pielea lui are o tentă roșiatică, poate are o sămânță de indian în el, poate e din Caraibe. Prima generație. În jurul lor, dansatorii sunt ca niște baloane călăuzite de curenți nevăzuți, încete și strălucitoare în acest refugiu uscat, panoplie de traiectorii. Plutesc libere, se bâțâie nestingherit. Femeile sunt profesioniste, bărbații, motivați. E ultima noapte de pe lume, își spun, și eu o petrec în brațele unei femei frumoase."

Cartea o găsiți aici.