Christine Feret-Fleury - Fata care citea în metrou

O poveste minunată despre puterea cărților, limitările pe care le impun în viețile celor care le dezmiardă și contopirea acestei lumi tăcute cu lumea reală, în care tăcerile nu-și prea găsesc locul, iar liniștea e ceva ce caută fiecare om. 

"Asta trebuie să facă parte din faimoasa condiție umană, pachetul pe care-l primim la naștere - toți suntem, în definitiv,, obturați, impermeabili la emoțiile celuilalt, incapabili să descifrăm gesturile, privirile, tăcerile, condamnați toți să ne explicăm, laborios, prin cuvinte care nu se dovedesc niciodată cele mai bune." 

Pentru Juliette, viața avea același ritm de multă vreme. Trezitul de dimineață, călătoria cu metroul pe aceeași rută, mersul la muncă, întoarcerea acasă și goliciunea existenței. Singurul lucru ieșit din comun era pasiunea fetei pentru lectură - curioasă din fire, Juliette îi spiona pe trecători în fiecare dimineață, întrebându-se de ce au ales să citească tocmai cartea pe care o țin în mână și cum le afectează aceasta viața. Într-o zi la fel de obișnuită ca și celelalte, Juliette decide să coboare mai repede și să meargă pe jos la muncă. Această hotărâre îi aduce în viața ei pe Soliman și pe frumoasa lui fiică, Zaide. Viața tinerei femei e pe cale să se schimbe, iar cărțile pe care le iubește atât de mult capătă sensuri la care nici nu ar fi visat... 

"Cum să-i spună că da, ceva de genul ăsta? Că sfârșise prin a crede, nu, prin a dobândi certitudinea că între copertele cărților se ascundeau deopotrivă toate bolile și remediile? Că întâlneai acolo trădarea, singurătatea, crima, nebunia, furia, tot ce putea să te înhațe de gât și să-ți strice existența, fără a mai pomeni de a altora, și că uneori să plângă deasupra paginilor tipărite putea salva viața cuiva? Că a-ți găsi sufletul pereche într-un roman african sau într-o poveste coreeană te ajuta să înțelegi în ce măsură oamenii sufereau din cauza acelorași rele, în ce măsură se asemănau, și că era posibil să-și vorbească unii altora - să-și zâmbească, să se mângâie, să schimbe semne de recunoaștere, oricare ar fi acestea - pentru a încerca să-și facă mai puțin rău, fără a se sinchisi de ziua de mâine?" 

Lumea tinerei femei se învârte exclusiv în jurul cărților - jobul ei nu îi oferă suficiente satisfacții, singura ei plăcere reală fiind călătoria de dimineață cu metroul, timp în care îi poate observa pe ceilalți citind și poate intui influența lecturilor asupra fiecărui cititor. Această pasiune însă îi limitează mult ariile de explorare, Juliette fiind destul de singuratică înainte să îl cunoască pe Soliman. Două singurătăți se întâlnesc și decid să schimbe viețile oamenilor cu ajutorul cărților. Credința lui Soliman în schimbare cu ajutorul lecturii e una incredibil de frumoasă, alimentată de dragostea infinită pentru cărți și ascultarea intuiției în ceea ce privește caracterele umane. E o idee bună de pus în practică într-o lume obsedată de viteză și lucruri materiale. 

Mi s-a părut extraordinară această expunere a influenței cărților - cu bune și cu rele, cu avantaje și prejudicii, viața unui cititor nu poate fi înțeleasă de către oricine. Lumea cărților nu e întotdeauna perfectă și seamănă destul de mult cu cea reală și zgomotoasă, însă există elemente pe care nu le vom regăsi niciodată în realitate, nu le vom putea atinge decât prin prisma cuvintelor scrise. Un cititor are nevoie de curaj pentru a înfrunta realitatea, oamenii și relațiile cu aceștia, însă totodată are o putere imensă de a porni o schimbare în jurul său. Cartea este o pledoarie pentru lectură, o odă închinată cărților și influenței lor asupra vieților noastre, o mulțumire pentru fidelitatea și loialitatea lor. 

Cartea o găsiți aici. 

---