Chris Whitaker - Începem cu sfârșitul

Începem cu sfârșitul e una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit. A ridicat destul de mult ștacheta pentru viitoarele lecturi de anul acesta și a reușit să mă absoarbă cu totul într-un timp relativ scurt. Un roman despre iubire în toate formele ei, despre destin și liberul arbitru, despre dificultatea de a fi om și a jongla cu toate pentru a stabili un echilibru. Nu are un final fericit, ci unul dulce-amărui, la fel ca multe lucruri din viața omenească, reușind să surprindă toate tușele realității de zi cu zi. 

Duchess și Robin nu s-au putut baza niciodată pe mama lor. Robin o consideră pe Duchess mama lui, cea care are grijă să nu i se întâmple nimic, să fie hrănit corespunzător, să se odihnească, să meargă la școală. Viața lor a fost dificilă de când s-au născut și au învățat să se bucure de micile momente de liniște. Mama lor, Star, a fost la fel de încercată încă din adolescență, când iubitul i-a ucis sora într-un accident nefericit. Vincent, un băiat speriat de doar cincisprezece ani, a cunoscut duritatea vieții din momentul în care a fost condamnat la zece ani de închisoare într-un penitenciar de maximă securitate. Un băiat timid ajuns în mijlocul unor oameni extrem de periculoși și frustrați. Experiența închisorii îl schimbă pentru totdeauna, dar iubirea pentru Star nu dispare niciodată. Vincent își dedică viața unei promisiuni făcute în adolescență, dând dovadă de un spirit de sacrificiu letal. 

Un incident nefericit în închisoare și o nouă condamnare îl țin departe pe Vincent pentru încă 20 de ani. După 30 de ani trăiți departe de tot ceea ce iubea, Vincent revine în orașul natal, hotărât să ia viața de la capăt. Doar că destinul îl pune la încercare încă o dată, iar bărbatul preferă să salveze ce are mai scump pe lume decât să trăiască o viață lipsită de sens. Consecințele faptelor sale se vor răsfrânge asupra copiilor lui Star, a bunului său prieten, Walk și a întregului oraș. Vincent și Duchess sunt ca două raze de lumină care demonstrează că poți ieși cu demnitate din orice situație, oricât de urâtă ar fi ea. Sunt dovada vie a iubirii și a empatiei, a unui sacrificiu dus la extrem pentru cei pe care0i iubești. Deși este considerat un thriller, romanul este liric până în profunzimea lui, cu o scriitură incredibil de frumoasă și de sensibilă. 

Chris Whitaker surprinde cu naturalețe tușele caracterului uman, prejudecățile oamenilor și aparențele după care aceștia sunt judecați de către semenii lor. Personajele sunt extrem de bine construite, captivante, extrem de diferite unele de altele. Aduse împreună, formează un tablou realistic despre societate în care trăim, lucrurile și emoțiile care ne formează ca oameni. Autorul trece cu ușurință de la blândețea lui Walk, polițistul local ancorat în trecut la duritatea și franchețea măcelarului Milton, de la neputința și anxietatea lui Star la maturitatea dobândită prea devreme a lui Duchess. Fiica lui Star, acest copil devenit prea devreme om mare, care afirmă despre ea că este o proscrisă , reprezintă motorul acțiunii, piesa de rezistență din orice situație, un personaj complex, cu efect răsunător asupra tuturor celorlalți. În ciuda percepției despre sine, Duchess este un suflet sensibil, dispus oricând să renunțe la propria fericire pentru cea a oamenilor pe care-i iubește, un copil plin de speranță că lumea s-ar putea schimba, că lumea ar putea să o lase să guste măcar puțin din acea liniște la care visează.

​Este un roman complex, uimitor, profund, generator de emoții puternice și mi-e greu să vorbesc despre el deoarece nu pot să-i redau în cuvinte magia de pe fiecare pagină. La fel ca multe alte cărți care mi-au intrat în suflet, Începem cu sfârșitul va deveni una dintre recomandările mele de căpătâi. 

"-Mi-aș fi dorit să existe o cale de mijloc, știi? Pentru că undeva la mijloc trăiesc oamenii. Viața nu trebuie să te fie ceva de genul totul sau nimic... înoată sau îneacă-te, cam așa. Cei mai mulți oameni calcă pur și simplu apa - și asta mi se pare îndeajuns. Pentru că atunci când tu te îneci, ne tragi și pe noi după tine."

"-Așa că, atunci când tu mi-ai arătat toată această frumusețe, toate lucrurile astea pe care tu le vezi și pe care crezi că le văd și eu... Trebuie să știi că toate pălesc în comparație cu ce am văzut eu în trecut. Movul ăsta, a arătat ea către afinele crescute la marginea drumului, îmi amintește de coastele ei lovite până s-au învinețit exact așa. Apa albastră... ochii ei, suficient de limpezi ca să-ți dai seama că nu mai exista îndărătul lor niciun suflet. Tu respiri aerul și crezi că e proaspăt, însă eu nu pot respira nici măcar o dată fără să simt hăul de-aici, a urmat ea, lovindu-se cu putere în piept. Eu sunt singură. Voi avea grijă de fratele meu, iar tu ne vei părăsi pentru că nu-ți pasă de noi cu adevărat. Și poți spune tot ce dorești, tot ce crezi că mă va face să mă simt mai bine. Dar știi ceva, Hal? Du-te dracului. Cu tot cu Montana ta, acrii tăi și animalele tale și...
Duchess a simțit cum începe să-i tremure vocea, așa că s-a oprit."

"-A spus că în viață nu trăiești decât o singură mare poveste de dragoste. Și te poți socoti norocos dacă ai avut parte de ea. Orice relație aflată în umbra acesteia e ca și inexistentă."

"-În viețile noastre există oameni pentru care am face orice. Iar tu știi asta mai bine decât orice altcineva."


Cartea o găsiți aici.