Brit Bennett - Jumătatea dispărută

A fost declarată una dintre cele mai bune cărți ale lui 2020 și spune o poveste despre identitate, rădăcini și decizii care schimbă destine. Jumătatea dispărută are ca protagoniste două surori gemene, născute într-o orășel din Sud. Comunitatea din Mallard se afla undeva la granița dintre alb și negru, disprețuind persoanele de culoare. fiind disprețuită la rândul ei de albii privilegiați. Cele două surori asistă la o scenă șocantă în copilărie, când tatăl lor este tărât de niște bărbați albi și bătut până când își dă ultima suflare. Această întâmplare naște în cele două fete vise cu totul și cu totul diferite - Stella își dorește să devină albă și să-i păcălească pe cei din jur, în timp ce Desiree își jură că niciodată nu va fraterniza cu astfel de oameni plini de cruzime. La vârsta de șaisprezece ani, fug de acasă, frângând inima mamei lor și sperând să ăși făurească un viitor mai bun decât cel care le aștepta în Mallard. Dar destinul le joacă cea mai mare festă, iar drumurile lor se despart. Anii trec peste amândouă, iar sentimentul de vinovăție pe de o parte și cel de furie de cealaltă parte nu se estompează niciodată suficient de tare. Printr-o întorsătură de situație absolut hilară, fiicele lor ajung să se cunoască, să afle mai multe una despre cealaltă și să ofere acestei povești un final acceptabil. 

Când vine vorba de identitate, cei mai mulți oameni se identifică cu o anumită categorie sau clasă din care fac parte. Dar când te naști la granița dintre alb și negru, bine sau rău, e destul de dificil să afli cine ești când ceilalți ți-au pus deja o etichetă. Astfel, luptele celor două surori sunt foarte diferite, dar au același substrat - moartea tragică a tatălui lor și umilința care i-a cauzat-o. Una fuge cât mai departe de aceeași soartă, mințind o viață întreagă și zâmbind ca și cum nu ar avea nicio grijă pe lume, în timp ce cealaltă încearcă marea cu degetul, revenind într-un final în locul din care a plecat. Poate că temele romanului sunt absolut necesare în societatea de astăzi, dar nu am rezonat deloc cu felul în care a fost scrisă, cu așteptarea interminabilă a reîntâlnirii dintre cele două surori, cu toate lucrurile nespuse care nu și-au mai găsit loc în poveste. Putea să fie o poveste mult mai captivantă, mai senzațională și oarecum mă așteptam la niște detalii surprinzătoare, având în vedere popularitatea de care se bucură. Te îndeamnă la o reflecție profundă asupra lucrurilor pe care este construită societatea noastră și a felului în care oamenii neîncadrați în categorii nu își găsesc locul nicăieri pe lume, la felul în care ne identificăm cu anumite concepte impuse din exterior fără să căutăm prea mult în interiorul nostru. Poate că asta a fost și intenția autoarei de fapt - să provoace o serie de întrebări, diferite în funție de fiecare cititor, lăsând interpretarea romanului său la un nivel personal, în funcție de personalitatea și experiențele fiecăruia. 

Cartea o găsiți aici.