Devenit un clasic al literaturii, romanul are la bază legenda lui Vlad Țepeș și misterul din jurul vieții acestuia. După ieșirea din comunism, imaginea României în lume nu s-a îmbunătățit, ba dimpotrivă, a ajuns să fie cunoscută drept țara lui Dracula. Străinii sosiți aici (și lucrul ăsta a rămas valabil) sunt absolut fascinați de această legendă, de castelul în care se presupune că a locuit (Bran) și de întreg circuitul turistic care între timp s-a dezvoltat foarte mult. Între timp, au apărut nenumărate povești care ne-au familiarizat cu vampirii și stilul lor de viață, lumea devenind aproape obsedată de aceste creaturi. Dracula rămâne însă prima lucrare de acest gen, un roman care te înspâimântă și îți provoacă fiori reci pe șira spinării, genul de lectură total nepotrivită pentru cei slabi de înger. Această traducere nouă este realizată de Dan Costinaș, anglist și diplomat și în plus față de edițiile existente conține zece pagini dintr-un caiet de însemnări care a stat la baza romanului. Bram Stoker a mai scris și alte cărți, niciuna la fel de cunoscută la celebra poveste a vampirului din Transilvania. Romanul spune povestea unui criminal cu sânge rece, o creatură lipsită de scrupule, care se gândește doar la propriile obiective și la propria plăcere. Însă Dracula e foarte inteligent și știe cum să-i manipuleze pe cei din jurul său, să-i hipnotizeze de-a dreptul pentru a-și obține scopul. Povestea nu te lasă să respiri prea mult sau să te simți ușurat, pericolul e pretutindeni, iar abilitatea lui Stoker de a crea o atmosferă plină de mister și groază e incredibilă. E un suspans continuu, care se mărește pe măsură ce aflăm tot mai multe detalii despre sângerosul conte și faptele sale. Având în vedere că m-am ferit de acest roman mult timp (iar acum că l-am descoperit mă întreb de ce nu l-am citit mai demult) și în general mă feresc de cărțile clasice, pe viitor voi încerca să scap de aceste prejudecăți pe care le am și să-mi organizez lista de lectură astfel încât să fie foarte variată. Motivul pentru care evit cărțile clasice e pentru că mă atrag foarte tare romanele care descriu realitatea pe care o trăim astăzi și cele mai multe dintre ele sunt foarte bine ancorate în prezent, iar un roman clasic te poartă cumva înapoi în timp, îți expune niște lucruri pe care probabil nu le-ai trăit și pe care nu ai cum să le înțelegi la fel de bine ca experiențele pe care le-ai avut, majoritatea descrise de autorii contemporani. Însă îmi dau seama că argumentele mele pot fi demontate foarte ușor, căci din fiecare carte avem ceva de învățat.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
January 2025
|