Big Bad Wolf ( Elli H. Radinger - Înțelepciunea lupilor)

Îl cunoaștem cu toții: personajul negativ, băiatul cel rău din povestea Scufiței Roșii, un prădător infam care nu ține cont decât de propria dorință. Un animal controversat, pe care îl cunoaștem puțin spre deloc, seamănă de fapt destul de mult cu omul. În unele aspecte, îl și întrece. Căci compasiunea și grija pentru cei din jur par să fi dispărut din sufletele umane, pe când lupii nu se dezmint de la valorile după care își trăiesc viața. Înțelepciunea lupilor este o poveste fascinantă despre iubire, toleranță și loialitate, spusă de un om care iubește lupii mai mult decât orice pe lumea asta. 

"La lupi totul se învârte în jurul familiei. Ea este baza lor, siguranța, stabilitatea, scopul lor de a fi. Sunt gata și să-și sacrifice viața pentru ea." 
​
Fost avocat specializat în divorțuri, Ellie H. Radinger a renunțat la o viață confortabilă pentru a se dedica marii ei pasiuni : lupii. Totul începe cu un curs practic desfășurat în statul american Indiana, unde Ellie primește pentru prima dată un sărut de la un lup, prin acesta lupul manifestându-si acceptul de a o primi în grupul lui, de a o lăsa să-l observe în fiecare zi, împreună cu toți ai lui. De atunci încolo, Ellie s-a apropiat din ce în ce mai mult de lupi și de lumea lor, a învățat să-i iubească, a suferit pierderi inimaginabile și a căpătat experiență cât pentru zece vieți. Astăzi scrie despre ei cu iubire, dar și cu detașare, căci dacă există vreo lecție ABSOLUT fundamentală din viața lupilor aceea este prezentul. Să fim concentrați pe clipa de acum, nu pe cea care a trecut sau pe cea care va veni. Doar așa putem merge mai departe, nu ancorați în trecutul dureros sau viitorul uneori prea incert. Lumea acestor animale se bazează pe dragoste, loialitate și grijă pentru cei din jur - valori de la care nu se abat orice ar fi, fiind dispuși să își sacrifice viața pentru cei dragi. Lupii sunt fascinanți tocmai prin prisma valorilor umane după care se ghidează și care par să fi dispărut complet din lumea oamenilor. 

Nu de puține ori m-am gândit la inteligența animalelor, dar și la puterea lor de a se adapta oricărei situații , dându-ne adevărate lecții despre supraviețuire, tact și noblețe. Chiar dacă omul este considerat superior și deasupra tuturor ființelor în lanțul trofic, cred cu tărie că animalele ne sunt net superioare din multe puncte de vedere și îi admir pe oamenii care stau să descopere aceste lucruri, intrând într-o lume pe care cel mai adesea o privim cu nepăsare, o ignorăm sau călcăm cu bocancii în ea. Poate că ne credem superiori pentru că așa ni s-a spus de la început, am trăit și am crescut cu aceste convingeri fără ca ceva sau cineva din jurul nostru să fie capabil să le zdruncine. Dar cred că e timpul să ne trezim și să fim receptivi la lecțiile din jurul nostru, oricât de mult orgoliu am pierde în acest proces. 

Citate : 

"Spre deosebire de mulți oameni, pentru lupi nu contează doar rezultatul imediat. Pentru noi poate fi descurajant dacă nu reușim ceva (imediat). Credem că nu ne putem permite să greșim și ne lăsăm ghidați și suntem adesea frustrați de gândul la rezultat și de comparații. Dar uităm de multe ori ce pasionant poate fi să înveți ceva nou. Însă pentru acest lucru trebuie să cultivăm arta răbdării. Esența răbdării este să accepți ritmul firesc al vieții și să nu încerci să-l adaptezi la orarul nostru omenesc."

"A sosit timpul să gândim în noi categorii. Și animalelor le este dor de tovarășii lor morți. Nu e de mirare, căci atât timp cât trăiesc sunt strâns legați și au o grijă mișcătoare unul de altul. Dacă unul dispare, celălalt îl caută. Nu trebuie să înțelegem doliul ca să îl simțim. Ne jelim când ne moare un om drag sau un animal, pentru că ne e dor de ei. Și la un moment dat ne adaptăm și mergem mai departe. "

"Lupii jelesc. Când un membru al familiei moare sau dispare, caută, sunt iritați, parțial agresivi, urlă și se plâng îndelung. Dar la un moment dat se adună, se ridică și merg mai departe. Urmează ritmul vieții, vânează, mănâncă, se înmulțesc și se ocupă de familiile lor. Fac ce fac toate ființele în natură : trăiesc aici și acum. Doar noi, oamenii , părem să fi pierdut această capacitate. Mereu ne gândim la viitor sau ne îngropăm în trecut. O, dacă am putea să trăim mai mult pentru ziua de azi! Animalele ne învață să o facem. Să facem un pas înapoi și să le observăm. Să le lăsăm așa cum sunt, să învățăm de la ele și să creștem cu ele. Și să devenim conștienți că merg mai departe când le vine vremea să părăsească această lume și că noi suntem un pic mai bogați pentru că le-am cunoscut. Din păcate trăim într-o lume care ne-a învățat să ținem totul și să ne agățăm de toate. Așa trăim mereu pierderi și simțim un gol inexplicabil." 

Cartea face parte din Co-lecția de știință ​a editurii Publica și o găsiți aici. 

---