O crimă înfiorătoare zguduie Marsacul, un mic orășel universitar care colcăie de studenți și voie bună. O profesoară a fost ucisă cu bestialitate, iar un elev de-al ei este considerat principalul suspect. Mama suspectului, o fostă iubită a comandantului Martin Servaz, îl sună pe acesta, rugându-l disperată să dovedească nevinovăția fiului ei. Servaz ajunge la locul crimei și îi este încredințată apoi ancheta , însă fantomele propriului trecut se întrepătrund din ce în ce mai tare cu detaliile șocante ale cazului. Totul este lipsit de noimă la această crimă, deși zvonurile pe seama victimei circulă cu rapiditate - Claire Diemar era o persoană nonconformistă, căreia nu îi plăcea să se supună regulilor și își trăia viața așa cum simțea. În opinia multor locuitori ai Marsacului, o asemenea persoană nu era deloc potrivită pentru a îndruma niște adolescenți confuzi, anxioși și cu hormonii în tensiune. Hugo, elevul ei și principalul suspect, susține că este nevinovat, că a fost drogat de adevăratul făptaș și dus la locul crimei. Nu își amintește nimic despre seara precedentă, dar susține că nu este prima vizită pe care o face în casa profesoarei sale. Aparent, aceasta îl îndruma în scrierea unui roman și se vedeau destul de des. Toate declarațiile martorilor și ale celor implicați par cumva cusute cu ață albă - Servaz are impresia că cineva îi manevrează abil din spatele unei cortine și îi conduce spre piste greșite. Nici prezența fostei iubite din perioada liceului, Marianne (mama lui Hugo) nu îl ajută foarte mult în această anchetă - toate sentimentele de care credea că a scăpat revin cu o forță nebună. Și pentru ca haosul să fie complet, la locul crimei apar niște detalii care îl duc cu gândul la omul de care este legat inevitabil - criminalul feroce care a evadat în urmă cu mai bine de un an dintr-un institut psihiatric de maximă securitate și care are o pasiune pentru muzica lui Mahler, la fel ca distinsul comandant Servaz... Cu o anchetă din ce în ce mai încâlcită pe cap și răsuflarea lui Julian Hirtmann în ceafă, mai are foarte puțin până să-și piardă mințile. Cercul este al doilea roman din seria Martin Servaz, Minier fiind considerat o adevărată forță în lumea romanului polițist. Primul roman, Înghețat, îl are ca protagonist pe același comandant ambițios, decis să pună lucrurile cap la cap și dedicat total muncii sale. Bântuit de traumele care încă îi dau coșmaruri, este pus în fața unei noi încercări, iar de data aceasta are multe de pierdut - o fostă iubire regăsită, respectul colegilor și propria fiică. Tot ceea ce iubește este în pericol de a dispărea, iar amenințarea vine din partea unui om care îl cunoaște mai bine decât și-ar putea imagina. Este legat pentru totdeauna de un criminal cu sânge rece, un psihopat nedespistat timp de zeci de ani, care într-un final și-a arătat adevărata față.
Tensiunea din roman este palpabilă pe tot parcusul acțiunii și nu am ghicit decât aproape de final care ar putea fi motivul din spatele crimei. În mod deloc surprinzător, victima poartă o vină de care nici măcar nu este conștientă, iar acest lucru îi aduce pieirea. Nu zvonurile care circulă pe seama ei o conduc spre moarte, nici lejeritatea cu care tratează problemele importante ale vieții - ci o tragedie petrecută cu mult timp în urmă, una soldată cu victime multiple, un adevărat masacru din care s-a salvat cu succes fără să îi pese ce rămâne în urma ei. Citind acest roman, îți dai seama că anumite întâmplări sau eveniemente, fie ele fericite sau nu, rămân adânc întipărite în memoria noastră, lipite undeva în subconștient. Ne întoarcem la ele de fiecare dată când prezentul este prea greu de îndurat sau când avem nevoie de un motiv pentru a merge mai departe. Însă motivul poate fi și răzbunarea... Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
September 2024
|