Ayelet Gundar-Goshen - Trezirea leilor

Schimbarea și moartea sunt singurele certitudini ale vieții omenești. Dacă a doua este ignorată și nerostită de cele mai multe ori, prima este îndelung analizată și întoarsă pe toate părțile. Lumea se schimbă constant, de la secundă la secundă. Experiențele sau situațiile se pot schimba oricând, de multe ori în bine, de cele mai multe ori în rău. Cu toate acestea, suntem speriați de schimbări, le privim asemenea furtunilor pe timp de vară - complet neașteptate, cu o durată scurtă și o senzație de revigorare la sfârșit. Suntem mereu în căutarea unei constante, a unor situații sau persoane care să ne ofere siguranță pe termen lung, însă schimbările apar mereu, în ciuda dorințelor noastre. 

Despre schimbări importante, neșansă și principii e și povestea lui Eitan, un tânăr neurochirurg exilat recent într-un oraș din sudul Israelului, după ce profesase alături de un renumit profesor în Tel Aviv. Admirația față de mentorul său se transformă în furie pură atunci când își dă seama că acesta se folosea de resursele spitalului pentru propriile interese, acestea traducându-se în plicuri groase cu bani. Eitan nu doar îl amenință că va ieși în presă, ci vorbește cu șeful spitalului, luând de bună mirarea acestuia. Nu durează mai mult de două săptămâni până când Eitan își dă seama că singura măsură luată de șeful spitalului este transferul lui la un spital de rang inferior. Exilat împreună cu familia sa, Eitan își face nenumărate procese de conștiință, ajungând la concluzia că a doua oară ar proceda la el și că și-a dezamăgit copiii, nerenunțând la principiile sale. Acest tumult interior nu face decât să îi accentueze epuizarea acumulată din munca la spital și orele de gardă, iar ceea ce părea a fi o noapte obișnuită se transformă curând într-un coșmar. Eitan lovește cu mașina un african și fuge de la locul accidentului... Iar consecințele faptelor sale nu întârzie să apară.

Ayelet Gundar-Goshen scrie despre o societate imorală, aflată sub influența banului, în care oamenii cu principii solide sunt îndepărtați fără drept la replică. Aroganța, trufia și încălcarea tuturor regulilor pentru a obține putere devin calități de admirat într-o societate coruptă, care calcă pe cadavre fără a se uita înapoi. Pentru cei ca Eitan, viața devine un șir de războaie pentru apărarea moralității, a demnității și a empatiei. Iar când cei corupți devin mentorii celor lipsiți de putere, se realizează legături care vor influența pentru totdeauna mersul lucrurilor, pătând conștiințele celor curați și alimentând setea de mai mult, din ce în ce mai mult. La fel ca în primul roman al autoarei, O noapte, Marcovici, am regăsit aceeași dedicație de a scrie despre lumea care ne înconjoară, aceeași ironie fină strecurată printre propoziții, aparent inexistentă și totuși mai prezentă decât oricând. Ayelet scrie despre oameni și faptele lor fără să depună prea mult efort, reușind să cucerească cititorul printr-un amestec de simplitate, mister și suspans atent dozat. 

Satira la adresa societății nu reprezintă un concept nou în literatură, însă evidențiază tot ceea ce s-a schimbat pe parcursul secolelor, cât de mult ne-am transformat ca ființe umane, câte principii am încălcat pentru a ajunge în locurile în care ne-am dorit și cum ne raportăm la ceilalți atunci când ei stau în calea dorințelor noastre. La fel ca în cazul lui Eitan, puterea stă în mâinile celor lipsiți de principii, iar cei mai des pedepsiți în lumea de azi nu sunt cei păcătoși, ci cei care luptă pentru dreptate și normalitate. 
​
Cartea o găsiți aici. 

---