Aventurile celui mai obraznic cățel din lume (John Grogan - Eu și Marley)

Prietenia dintre câine și om pare să fie un subiect din ce în ce mai apreciat, atât în literatură, cât și în cinematografie. Eu și Marley a fost deschizător de drumuri pentru filmele la care telespectatorii oftează din tot sufletul, râd și plâng, în timp ce privesc cum viețile unor oameni sunt complet transformate de apariția unui patruped isteț. Au urmat A dog's purpose, iar anul acesta a venit și continuarea lui, A dog's journey, precum și incredibila poveste a lui Enzo. Marley a fost primul. Un labrador obraznic, simpatic foc și incapabil să stea locului. 

Marley intră în viața lui John cu o energie greu de egalat. Proaspăt căsătorit, îndrăgostit și fericit peste măsură, mândru posesor al unui câine simpatic, John nu bănuiește câte năzbâtii, câtă fericire și câte lacrimi urmează în viața lui. Marley e un cățel ca toți cățeii, prima etapă din viața lui fiind cea a descoperirii lumii înconjurătoare. Și cum ai putea să explorezi mai bine decât inspectând fiecare obiect care îți iese în cale? Orice papuc, orice haină, orice colț al casei, orice bucată de lemn (la care oamenii îi spun mobilă). Marley e neastămpărat, extraordinar de energic și, aparent, imposibil de dresat. Curând, tânărul cuplu ajunge la exasperare din cauza lui, nereușind să găsească un echilibru prin care să poată trăi cu toții în pace deplină. Timpul trece, lucrurile se mai liniștesc, însă Marley nu e un câine ușor de gestionat, dar e în schimb foarte ușor de iubit. Tot ceea ce se spune despre prietenia dintre câine și om o trăiesc John și Jenny alături de patrupedul lor, ființa alături de care vor împărtăși fiecare bucurie arzătoare din viața lor, fiecare necaz sau problemă, fiecare impas apărut pe parcursul drumului. Marley e dificil și încăpățânat, dar e mereu acolo când e nevoie de el, e devoțiunea și fidelitatea întruchipată, e plin de dragoste și dispus oricând să o ofere. 

"După câteva săptămâni, ne era foarte greu să ne imaginăm viața fără noul nostru locatar. Foarte repede ne-am creat o rutină. În fiecare dimineață, înainte de prima ceașcă de cafea, porneam într-o scurtă plimbare până pe chei și înapoi. După micul dejun și înainte de a face duș, patrulam prin curtea din spate înarmat cu o lopată, îngropând movilele lui ca niște adevărate mine în nisipul din spatele curții."

"S-a uitat la mine cu ochii luminoși, cu nasul umed, deloc preocupat de lipsa lui de energie. Avea o expresie mulțumită, dar obosită, ca și cum se gândea că viața nu putea să fie mai bună decât atât, să stai pe marginea drumului de țară alături de stăpânul tău într-o zi de iarnă târzie." 

Dacă aveți un prieten cu patru picioare, dacă iubiți câinii sau pur și simplu aveți chef de o poveste înduioșătoare, plină de emoții la tot pasul, vă recomand să faceți cunoștință cu Marley. Cât mai repede! E o poveste plină de clișee (sunt de acord), dar viața e în general alcătuită din clișee. Clișee care ne smulg lacrimi, ne fac sufletul să tresalte, ne aduc la suprafață blândețea și iubirea atât de necesare în această lume înrăită. Un animal poate fi cheia către empatie, o empatie care să se răsfrângă apoi asupra tuturor celor din jurul nostru. 
​
Cartea o găsiți aici.