Aspecte ale umanității, surprinse în două povești ale prieteniei absolute (Kate Dicamillo - Raymie nightingale, Lois Lowry - Numără stelele)

Două cărți aparent fără legătură, două autoare destul de diferite ca stil de a scrie - am găsit în aceste povești o dovadă vie a calității care ne lipsește multora dintre noi : umanitatea. Fie că e vorba despre obiecte, animale sau alți oameni, ne-am pierdut umanitatea, iar asta se vede zilnic, peste tot. Ne-am pierdut empatia și compasiunea față de cei care au nevoie de ajutor, ne e greu să acționăm dacă nu suntem în fața calculatoarelor. În marea asta de egoiști și egocentriști care suntem, mai există și excepții, oameni care ne fac să lăsăm capul în jos, cu obrajii înroșiți și să ne privim în față răutatea atât de bine conservată. Sunt oameni care au înțeles că nu succesele personale, nu mândria sau bogăția ne conferă liniștea sufletească, ci modul în care ne raportăm la ceilalți, ajutorul pe care îl dăm celor mai slabi decât noi. 

Povestea Louisianei din Raymie Nightingale sau a lui Ellen din Numără stelele nu sunt doar un pretext pentru a emoționa cititorii, ci un pahar de apă rece aruncat în față. Nici măcar nu contează cât adevăr există în ele. Vedem în fiecare zi oameni care chiar au nevoie de ajutor, indiferent că vorbim despre bani pentru tratamente sau o vorbă bună . În același timp, vedem tot mai mulți oameni conduși de cruzime, care fac rău altor ființe. Balanța înclină în favoarea categoriei a doua, iar eu, fiind efectiv zdruncinată de ceea ce am văzut pe facebook în ultimele zile, m-am întrebat dacă ne putem schimba cu ajutorul unei cărți ; dacă mai suntem capabili să înțelegem unde greșim și ce ne lipsește cel mai profund. Nu doar nouă, ci întregii lumi. Ne lipsește UMANITATEA, așa cum am spus mai sus. Ne lipsește voința de a face ceva bun, fără a aștepta vreo recompensă. Ne lipsește empatia. Ne lipsește dorința de a fi OAMENI. 

Aș putea vorbi la nesfârșit despre cea mai mare lipsă a lumii contemporane, despre nevoia de educație în acest sens și, totuși, mi se pare oarecum inutil. Dacă aceste două povești au fost pentru mine exemple de curaj și devotament, un curaj de care nu m-aș simți capabilă, nu știu cum le-ar percepe cei care fac rău în mod deliberat. Sunt absolut convinsă că aceia nici măcar nu citesc. Văd și resimt acest val de ură care spală rețelele sociale și nu mă pot apăra de el decât prin intermediul lecturii.

​Kate DiCamillo transformă povestea prieteniei dintre cele trei fete (Louisiana, Raymie și Beverly) într-o adevărată poezie. Fiecare personaj are o lipsă pe care încearcă s-o înlocuiască sau s-o rezolve ; în spatele fiecăreia se ascunde o dramă personală care îi influențează acțiunile și modul de gândire. În schimb, Lois Lowry nu surprinde prin limbajul direct sau franchețea cu care relatează evenimentele petrecute în timpul ocupației naziste în Danemarca. Pentru cei familiarizați cu cărțile lui - veți descoperi personaje demne, cu caracter bine conturat, adevăruri spuse pe față. Salvarea familiilor de evrei de furia soldaților germani a fost o acțiune comună a danezilor, dacă privim dincolo de povestea lui Ellen, ajutată de prietena ei, Annemarie. Un exemplu puternic de umanitate, de oameni ajutând alți oameni, chiar și cu prețul vieții. 

Lăsând la o parte contextul tragic și tensiunea care plutește pe fiecare pagină în Numără stelele , m-a impresionat mai tare lupta Louisianei pentru supraviețuire. Orfană de ambii părinți și nevoită să fure mâncare pentru a trăi încă o zi, o are alături doar pe bunica ei, disperată să o știe în siguranță după dispariția ei. Deși cartea nu ne oferă un final propriu-zis pentru relația celor două, cititorii se vor simți mai liniștiți știind-o pe Louisiana în compania prietenelor ei. Trei Neînfricate împotriva lumii întregi...

Empatia e o lecție învățată în copilărie, pe care o uităm apoi și o reînvățăm pe propria piele când devenim adulți. Nu cred că lumea în care trăim ne oferă contextul necesar pentru a fi atenți la nevoile altora sau pentru a oferi un ajutor cât de mic. Dar suntem oameni și nu putem nega legăturile care ne unesc pe toți. Nu ar trebui să ne străduim să simțim compasiune sau să facem eforturi pentru a ajuta. 

Numără stelele și Raymie Nightingale se găsesc pe site-ul editurii Art.