"Nu pune întrebări. Nu riposta. Nu te împotrivi." Acestea sunt ultimele cuvinte pe care Noriko le aude înainte ca mama ei să o abandoneze. Ajunsă în casa bunicilor, este nevoită să suporte izolarea și tratamentele crude care îi sunt aplicate, băile fierbinți menite să îi deschidă culoarea pielii, tăcerea care domnește peste tot, privirile urâte. Familia mamei sale făcea parte din aristocrația japoneză, o familie obișnuită să trăiască după aparențe bine puse la punct. Noriko este produsul unei relații extraconjugale, o aventură a mamei sale cu un soldat afro-american. Condamnată încă de la naștere, este ascunsă în casa bunicilor săi pentru ca familia să nu înfrunte rușinea și bârfele celorlalți. Înalta societate japoneză din care fac parte nu acceptă astfel de fapte reprobabile, preferând să se ocupe de chestiunile delicate în spatele ușilor închise. Totul este o aparență atent construită, zâmbete false și cuvinte potrivite. Nimic nu poate să penetreze această adunare de oameni privilegiați, pentru care părerea celorlalți cântărește mai mult decât propriul suflet. În acest context dureros de privit și de trăit, apariția lui Akira, fratele vitreg al lui Noriko este o adevărată minune. Nori găsește în el un aliat, o persoană care poate privi lucrurile din exterior, cu nonșalanță și bun-simț. Viața ei se va schimba în moduri imperceptibile, Nori reușind să privească atent spre propria existență, să se evalueze pentru a putea trăi cu adevărat, departe de vorbele care i-au pecetluit copilăria. Romanul este o poveste dureroasă despre aparențe și măști, dar și despre dorința oamenilor de a domina aproape orice. Despre prejudecățile cu care creștem și pe care le ducem mai departe, le transmitem și celorlalte generații. Despre imposibilitatea de a te simți liber. Despre neputință și frustrări îngropate adânc. Despre o lipsă totală de asumare. Despre frica de a trăi. Despre frica de a fi judecat. Pe cât de înduioșătoare este Nori și transformările prin care trece, pe atât de tulburătoare este povestea ei și certitudinea că putem fi atât de ușor manipulați, că suntem atât de surzi la vocea interioară și atât de refractari când vine vorba despre instinct. Ca și copii putem fi manipulați extrem de ușor, lucru care se propagă și în viața de adult. Ne lăsăm influențați atât de ușor de societate și normele ei, de ceea ce spun ceilalți, încât preferăm să ne provocăm singuri durere înainte să ne-o provoace alții. Ne mințim atât de ușor, ne sfâșiem sufletul în atâtea moduri încât e aproape o minune că mai putem supraviețui. Ceea ce pe unii dintre noi îi salvează sunt instinctele, vocile din noi care știu mai bine ce e de făcut, informațiile pe care le avem deja în noi și care ne călăuzesc cu pricepere aproape divină. Romanul este incredibil de poetic, de trist, de surprinzător, încât nu poți intui cursul acțiunii sau evoluția personajelor, ceea ce te ține captivat până la final.
Cartea o găsiți aici.
0 Comments
Your comment will be posted after it is approved.
Leave a Reply. |
Arhivă
April 2024
|