Anthony Trollope - Doctorul Thorne

O societate de moravuri în care domnesc ipocrizia și materialismul - mica lume din vestul Angliei, ținutul Barsetshire, descrisă în romanul lui Anthony Trollope ne poartă înapoi în timp, într-o perioadă desprinsă din poveștile lui Jane Austen și plină de personaje ca cele portretizate de al nostru Caragiale. O satiră excelentă la adresa societății Angliei din epoca victoriană, o carte redevenită populară în secolul XX.

Acțiunea este extrem de bine construită în jurul personajelor, destul de previzibilă și totuși fascinantă - o iubire imposibilă, o avere pierdută, o moarte propice și trimful binelui la final. Eroul poveștii este doctorul Thorne, un doctor modest de țară, un om bun și corect, incapabil să manipuleze pentru a-și îndeplini scopurile. Nepoata lui, Mary Thorne, fiica ilegitimă a fratelui său, reprezintă cea mai de preț comoară pentru bunul doctor. Aceasta se îndrăgostește de tânărul Frank Gresham, un tânăr de viță nobilă, viitor proprietar al Greshamsbury Park și obligat moral să refacă averea familiei sale, căzută acum în ruină. Roger Scatcherd, cel căruia Gresham-ii îi erau profund îndatorați, nu era cunoscut pentru frumusețe sau fapte bune - era un alcoolic care iubea viața, femeile și momentele departe de soția sa, Mary Scatcherd. Poseda un minimum de conștiință, spre deosebire de Louis, impulsivul său fiu. Devenit moștenitor peste noapte, Louis este determinat să pedepsească familia Gresham cu orice preț, cerându-și datoriile. În povestea deja complicată, mai intră în scenă familia de Courcy, unchii tânărului Gresham, care nu contenesc să-i repete că trebuie să se însoare pentru bani. De preferat, cu domnișoara Dunstable - o femeie fermecătoare și dureros de sinceră, perfect conștientă de situația ei (30 de ani, nemăritată, o mare avere), capabilă să facă haz de necaz. Prietenia dintre ea și Frank nu va dispărea odată cu trecerea anilor. În tot acest tablou intervine o răsturnare de situație aproape comică, două accidente extrem de oportune și niște orgolii căzute brusc la pământ pentru ca cei doi îndrăgostiți să-și trăiască povestea în liniște. 

Mi-a plăcut extrem de mult cartea, deși seamănă cu subiectele abordate de Jane Austen și mi-am jurat că nu o să mai citesc cărți asemănătoare. Însă m-a surprins scriitura antrenantă, construcția personajelor și modul aproape amuzant de a aborda situațiile acelor vremuri. Oamenii credeau foarte mult în destin, noroc, Dumnezeu și pedeapsa divină abătută asupra celor care fac rău - lucrurile astea chiar se petreceau, cu ajutorul intervenției divine sau nu, nu ni se spune. Este fascinant să citești o asemenea poveste în secolul XXI, când lucrurile stau cu totul altfel. Doar în privința moravurilor ironizate în carte nu s-a schimbat nimic. Deși îi putem considera ciudați, având mult prea multă încredere în lucrurile pe care nu le pot controla, aveau totuși respect față de dragoste, căsătorie și unirea a doi oameni în fața lui Dumnezeu. Nu erau perfecți sau lipsiți de defecte, dimpotrivă. Însă știau să-și recunoască greșelile și să accepte viața așa cum era, cu bune și cu rele. Știau să se bucure de orice clipă, fie ea fericită sau disperată, în ciuda neajunsurilor sau a necazurilor prin care treceau. Viața era alta, mai animată, mai plină de evenimente - erau vremurile în care nu puteai plictisi, în care nu era nicio rușine să fii surprins cu o carte în mână, iar moda (deși demodată azi) celebra feminitatea în toată splendoarea ei. 

Cartea o găsiți aici. 

---