Aminatta Forna - Fericire

Nominalizată la Orange Prize for Fiction și premiată cu Commonwealth Writer's Prize în 2011, Fericire este povestea a doi oameni de știință, în aparență asemănători, dar în esență destul de diferiți, care se întâlnesc întâmplător și ajung să dialogheze despre orice - dragoste, traumă, copii, durere, salvare, speranță - explorându-se unul pe celălalt pe îndelete, în timp ce trecutul le dă târcoale și se infiltrează tot mai mult în prezent. Atilla, un psihiatru specializat în trauma de război și Jean, biolog care cercetează comportamentul vulipilor urbane - amândoi cu un important bagaj emoțional, prin prisma căruia își spun părerea despre subiecte legate de știință, religie, societate. Relația dintre ei nu este una precipitată, autoarea le dă timp să se prezinte, cu tot cu trimiterile la trecutul lor, cu toți demonii pe care îi poartă pe umeri ; legătura lor se consolidează în raport cu alți oameni care apar în poveste, fiecare dintre ei ilustrând o fațetă a caracterului uman. Afăm multe detalii legate de cei doi prin prisma întâmplărilor din jur și a modului în care fiecare dintre ei reacționează. 

"Dacă era sinceră, Jean prefera singurătatea, singurătatea în pustietate. Pe câmp, îi plăcea să se trezească noaptea în calmul întunecat. În zgomotul alb al orașului, liniștea aceea îi lipsea. Dar în marele oraș era ușor să fii singur, mai ușor decât într-un orășel unde toată lumea se știa cu toată lumea. Lui Jean îi plăcea propria companie. Uneori, chiar credea că, dacă nu ar fi fost sexul, ar fi fost fericită să rămână fată bătrână."

"Dar ce nu știm este dacă absența unor evenimente negative în viață creează condițiile ideale pentru dezvoltarea umană. Doar presupunem că așa este. Iar dacă, din întâmplare, are loc o vătămare într-o viață trăită în spatele unui gărduleț alb, trebuie să găsim ceva, orice, comportamentul unui părinte, moartea unui animal de companie, pe care să-l numim incident declanșator. Spuneți că, dacă există un incident, trebuie să existe și o vătămare. La fel, dacă există vătămare, trebuie să existe și un incident. Amândouă sunt erori de logică. Și ce este viața fără incidente? E măcar posibilă o astfel de viață?
A luat o gură de apă.
-Cum devenim oameni, dacă nu confruntându-ne cu greutăți?" 

Fericire e un roman atipic, cu o acțiune flamboaiantă, plină de detalii ale locurilor în care se desfășoară acțiunea, detalii din trecutul personajelor și legate de locurile pe care ajung să le exploreze împreună ; nu e o poveste simpatică de dragoste, pe care să o citești zâmbind și să treci peste ea, îngropând-o sub alte romane de dragoste pe care de-abia le mai ții minte. Fericire explorează tocmai această căutare eternă, iar ea se întâmplă nu în pofida bagajului emoțional al personajelor, ci tocmai datorită lui. Fragmentul de mai sus se termină cu o întrebare excelentă și cred că nu există alt răspuns decât acela că greutățile și încercările dure ne fac OAMENI. Toate experiențele pe care le trăim, conștient sau nu, ne ajută să creștem și ne deschid ochii spre ceea ce contează cu adevărat. Iar povestea de dragoste nu e nici ea una obișnuită, ci una supusă greșelilor și întorsăturilor de situație, consumată între doi oameni capabili să-și asume faptele. Doi oameni în curs de vindecare, care încă se reîntorc în trecut pentru a-și revedea cele mai tulburătoare momente, dar știu să trăiască în prezent. 

Vă recomand Fericire dacă vă surâde ideea de a ieși puțin din tiparele clasice ale poveștilor de dragoste, de a citi ceva atipic, o lectură destul de matură și nu neapărat scrisă pentru toată lumea. Eu sunt o cititoare destul de fidelă stilurilor literare și subiectelor pe care prefer să le regăsesc în cărți, dar din când în când accept ideea diversității, deoarece are tendința de a-mi deschide ochii și de a-mi îndrepta atenția și spre alt gen de lecturi, spre alte experiențe care merită cunoscute și date mai departe. 

Cartea o găsiți aici.