Akwaeke Emezi - Apă dulce

Fiica unui doctor nigerian și a unei asistente, Ada reprezintă de la bun început o enigmă pentru familie și cei din jurul ei. Pe când e doar un copil, mama sa pleacă la muncă în Arabia Saudită, iar apoi în Anglia. Deși continuă să-și viziteze familia în Nigeria, nu va mai locui niciodată alături de ei, acest lucru reprezentând prima traumă din viața tumultoasă a Adei. Devenită adolescentă, pleacă în SUA, comportamentul ei fiind unul instabil, deviant, greu de înțeles. În interiorul ei știe că nu este la fel ca ceilalți, că nu va fi niciodată, iar dansul vocilor din mintea ei o îndeamnă la gesturi extreme, pe care ceilalți le numesc nebunie. Ada este un copil obganje, un spirit care se naște în aceeși familie pe parcursul mai multor generații, potrivit cosmologiei Igbo. În realitate, afecțiunea ei este destul de asemănătoare cu personalitatea multiplă, o tulburare psihică în care persoana afectată se exprimă prin intermediul a două, trei sau mai multe personalități. Fiecare personalitate e diferită și există întotdeauna una dominantă, care de regulă împinge persoana la gesturi extreme, comportamente deviante și imposibilitatea relaționării cu cei din jur. 

Apă dulce este un roman misterios, încărcat de tradiții și misticism, ieșit din comun din toate punctele de vedere, de o realitate înfiorătoare. Tulburarea psihică este tratată la fel ca orice alt subiect, cu o sinceritate debordantă, până în străfundurile sale. Realitatea de azi a unei persoane cu tulburare disociativă de personalitate nu seamănă niciodată cu cea de mâine sau ce de ieri, tocmai de aceea este dificil de citit și înțeles, aproape imposibil de digerat eterna luptă a acestor oameni care trăiesc printre noi și se zbat încontinuu pentru o viață normală. 

Incursiunea autoarei în tenebrele bolii psihice scoate în evidență lucruri deja știute și acceptate fără existența unor motive întemeiate - bolnavii psihic sunt, în general, marginalizați, judecați și trimiși în locuri aproape inaccesibile, tocmai pentru a nu deranja presupusa normalitate a celorlalți. În interiorul lor se dă mereu câte o luptă, cele mai simple fapte sau gesturi fiind imposibil de realizat în prezența celorlalți. Pe lângă boală, se luptă cu stigmatizarea, cu prejudecățile, cu imposibilitatea de a comunica cu cei din jurul lor, cu tratamentele înfiorătoare care li se aplică (din păcate și în secolul XXI, acești pacienți sunt tratați cu o cruzime de nedescris). Tocmai de aceea acest roman este unul greu de digerat, seamănă cu o fiară care te răpește și te duce în lumea ei, unde nimic nu seamănă cu ceea ce cunoști. Cititorul este pus în lumea Adei, ca un martor tăcut, care asistă la toate întâmplările și dificultățile din viața ei, este prezent la fiecare manifestare a diferitelor personalități, conștient în tot acest timp că realitatea lui nu este aceeași cu cea în care trăiește Ada. 

​Cartea o găsiți aici.