Marisha Pessl - De veghe între lumi

În urmă cu puțin timp, erau o gașcă de prieteni care își împărtășeau secrete în miez de noapte, își petreceau tot timpul împreună, își făceau confesiuni, își imaginau viitorul și cum vor schimba lumea, cum vor iubi și vor visa pe perioadă nelimitată. Astăzi, se întorc în locul în care obișnuiau să vorbească despre viitorul plin de posibilități ca să-și amintească de moartea prietenului lor, Jim. Timpul le-a demonstrat că planurile nu au nicio valoare în fața mărețului plan al vieții. 

Aflată la limita dintre real și imaginar, acțiunea acestui roman le oferă cititorilor o viziune amplă asupra unei întrebări de o importanță covârșitoare : dacă ai putea să te întorci în timp și să schimbi ceva, ai face-o? ​ Dacă ai descoperi detalii șocante care ți-ar fi putut schimba viitorul, te-ai mai întoarce? Te-ai întoarce chiar și știind că ești captivul timpului și orice ai face, prezentul și viitorul rămân aceleași? Pentru Beatrice și prietenii săi, aceste întrebări devin asemenea unei rugăciuni, căci rămân captivi în propriul timp, reamintindu-și tot ce s-a întâmplat înainte și după moartea lui Jim, secretele ivindu-se din versiunea fiecăruia. Detaliile ies la iveală cu repeziciune și fiecare dintre ei îți dă seama că nu a știut niciodată totul despre ceilalți, în fiecare a rămas un izvor nesecat de lucruri pe care nu le-au spus nimănui. Și toate aceste lucruri îi lovesc acum din plin, când durerea și-a pus deja amprenta asupra existenței lor minuscule. Încercarea cea mai mare nu e retrăirea aceleiași zile, ci loialitatea și sacrificiul de care trebuie să dea dovadă atunci când sunt anunțați că doar unul dintre ei poate supraviețui. Cine va fi acela? Cât de mult sunt dispuși să spună? Cât de mult sunt dispuși să sacrifice? Sunt întrebări care îți vor afla răspunsul în paginile romanului, după doze bune de suspans și clipe care îți provoacă fiori pe șira spinării. 

De veghe între lumi aduce în prim-plan o temă pe cât de folosită, pe atât de puțin explorată - timpul. Cum îl folosim? Ce importanță îi dăm și de ce îl lăsăm să treacă pe lângă noi când știm atât de bine că nu îl putem recupera? De ce acordăm atât de mult timp unor oameni care ne trag în jos, spre noroaie și dezamăgiri? De ce ne folosim de el ca și cum ar fi nelimitat? Când îi aflăm cu adevărat valoarea? Abia după ce am pierdut ce era mai important pentru noi? 

​Cartea o găsiți aici. 

---