2022 a început cu relaxare, mulțumire pentru tot ceea ce am și tot ceea ce sunt și...multe restanțe literare. În 2021 am citit destul de puțin, nu am reușit să îmi ating targetul pe Goodreads, deși acest lucru nu mai e de multă vreme un reper important în materie de lectură. Am fost și sunt înclinată să citesc calitativ mai degrabă decât cantitativ. Am avut perioade în care nu am putut să citesc și, ca de obicei, un thriller bine scris m-a scos din acea stare. Pentru 2022 mi-am propus să citesc mai în tihnă, cu sufletul deschis și să mă bucur de fiecare poveste în parte. 

Mai jos sunt câteva titluri care mi-au rămas în minte și suflet din anul precedent, cărți pe care cu siguranță le-aș reciti la un moment dat și pe care le-am recomandat deja de nenumărate ori. 

1. Alex Johnson, Improbable libraries. 

2. DOR #45 - Toamnă 2021 

3. Laura Ionescu - Nu te găsesc pe nicăieri 

4. Singuraticele. 9 perspective feminine 

Pasiunea pentru cărțile cu și despre mâncare, dar și despre oamenii care creează adevărate minuni în farfurie mi-am descoperit-o citindu-l pe regretatul Anthony Bourdain. Un adevărat vizionar al meseriei pe care a practicat-o, un om profund îndrăgostit de viață, de lume și de mâncare, dar și o personalitate tulburată, adictivă, incapabilă să interacționeze cu ceilalți în afara spațiului său de confort. De David Chang am auzit tot din cărțile lui Bourdain, Momofuku fiind unul dintre cele mai cunoscute restaurante din lume. Lăudat de chefi și nu numai, Momofuku a scris istorie în lumea bucătăriei, David Chang devenind un tănâr chef cunoscut pe toată planeta, cu o popularitate greu de gestionat. Visul lui de a reinventa bucătăria l-a propulsat în atenția presei, a criticilor culinari, a lumii întregi. 

Ia o piersică nu este doar o carte despre mâncare, ci una despre muncă, despre anxietate și temeri, despre modul în care ajungi să îți gestionezi viața atunci când toată lumea e cu ochii pe tine. Despre succesul la care visează toată lumea și care e mai greu de păstrat decât de obținut. Chang vorbește cu dragoste și pasiune despre meseria sa, dar aruncă un ochi critic asupra industriei culinare și a felului în care aceasta modelează gusturile. Este o industrie la fel de competitivă ca oricare alta, una care pune presiune pe tine din toate părțile  și care te obligă să-ți revizuiești constant pornirile, emoțiile și sentimentele. Propriile experiențe cu anxietatea, depresia și sindromul impostorului l-au determinat să vorbească despre aceste lucruri, despre niște stări absolut normale atunci când ești nevoit să jonglezi pentru a păstra un echilibru. Succesul nu înseamnă totul. Dacă pasiunea ta te propulsează destul de repede în atenția celorlalți și ajungi să trăiești de pe urma ei, nu înseamnă că ești pregătit pentru tot ceea ce urmează după succes. Rămâi același om care visa cândva la ceea ce trăiește astăzi și te întrebi dacă a fost noroc sau destin sau intervenție divină, începi să îți pui întrebări despre cine ești cu adevărat, dacă ești chiar atât de talentat precum spune lumea, dacă mai ești capabil să faci față la toată această presiune. David este sincer și tranșant, își recunoaște greșelile și slăbiciunile, își cunoaște limitele și conștientizează cât este de norocos să poată trăi așa cum a visat (cu tot ceea ce implică acest trai). 

Cartea o găsiți aici.