După ani întregi în care a lucrat ca jurnalist și a intrat în contact cu nenumărați criminali și oameni capabili de fapte abominabile, Teresa Driscoll s-a întrebat cum arată de fapt răul. Cum poți distinge răul din oameni suficient de repede cât să nu te afecteze? Cum putem determina dacă o persoană este bună sau rea, atâta timp cât toți suntem alcătuiți din bine și rău, iar viața dintr-o infinitate de nuanțe de gri? Un răspuns plauzibil la aceste întrebări o reprezintă categoria de oameni numiți sociopați. Oameni incapabili să simtă  ceva pentru semenii lor, oameni fără conștiință, care nu disting diferența dintre bine și rău sau granițele fine dintre acestea. Oameni pentru care viața înseamnă de cele mai multe ori o cușcă imensă, plină de persoane care simt prea mult, prea des și care sunt incapabile să-i înțeleagă. 

Prietena e un roman ca un puzzle. Ai impresia că nicio piesă nu are legătură cu celelalte, nimic nu se leagă și totul se transformă incredibil de repede sub ochii tăi. Acum totul merge lin, iar în secunda următoare o tragedie îngrozitoare lovește mica comunitate, iar toți oamenii sunt debusolați și incapabili să-și revină. O apariție încântătoare, care nu pare să se încadreze prea bine în peisajul rural, le va da tuturor viața peste cap, iscând o avalanșă de întâmplări și secrete de mult îngropate. Două femei vor deveni prietene bune prin intermediul băieților lor și se vor separa fulgerător, atunci când viața celor doi copii va fi pusă în pericol. O aventură soldată cu o sarcină va ieși la iveală, amenințând să măture din drum o căsnicie bine închegată. Un om va muri, iar soția lui își va petrece o bună parte din viață la închisoare, încercând să deslușească unde a greșit. 

Prietena mi-a plăcut mai mult decât Sunt cu ochii pe tine, primul roman de Teresa Driscoll apărut la Herg Benet. Chiar dacă misterul nu a fost la fel de intens și oarecum am bănuit ce se întâmplă cu prietena, a avut elemente destul de surprinzătoare (boli mentale, relații toxice, aventuri de o noapte, depresie postnatală) și o mulțime de personaje care nu prea au legătură unul cu celălalt. Autoarea construiește un tablou în care personajele par total separate unul de celălalt, niciun detaliu nu pare să aibă legătură cu celelalte, dar la final totul se așează treptat, iar concluzia e mai mult decât evidentă. Nu are un final surprinzător, ci mai degrabă unul romantic - o poveste de dragoste renăscută, doi oameni care decid să își mai dea o șansă și doi copii care cântăresc greu în luarea acestei decizii. 

Chiar dacă am citit nenumărate thrillere până în momentul de față și pot să fac varii comparații între ele, Teresa Driscoll e o autoare de urmărit și pe viitor. Modul în care a reușit să contruiască fiecare personaj (chiar și pe cele secundare), le-a oferit credibilitate, vise și temeri dă impresia unei realități în care ești prins fără să vrei ; trebuie să rămâi acolo până la final ca să vezi deznodământul. Probabil că experiența autoarei ca jurnalist a făcut ca acest roman să curgă atât de lin, atât de firesc spre o finalitate fericită de această dată. Transformarea personajelor pe parcursul acțiunii arată că oamenii se schimbă uneori, ori pentru a se proteja pe sine, ori pentru a-i proteja pe cei pe care-i iubesc. Realitatea unor fapte pe care înainte le-au condamnat îi lovește din plin, ca un bumerang întors mult prea devreme. În tot tumultul acțiunii, există și o lege compensatorie, la fel ca în viață - nu totul e ceea ce pare, iar binele reușește de cele mai multe ori să contrabalanseze răul. 

Cartea o găsiți aici. 

Ultima carte citită în 2019 e o poveste scrisă cu emoție, documentată temeinic și plină de pasiune. O pasiune imensă cu ajutorul căreia lumea s-a schimbat, a evoluat și și-a deschis granițele rând pe rând, permițând tuturor să îi descopere frumusețea. Charles Lindbergh a fost primul om care a traversat Atlanticul de unul singur, într-un zbor care a durat 30 de ore și 30 de minute și care a schimbat lumea pentru totdeauna. Faima de care s-a bucurat în urma acestei victorii nu a pălit nici măcar în ultimii ani ai existenței sale sau după moartea sa, însă nu i-a fost benefică de fiecare dată. Lindbergh a fost un aviator curajos, pasionat și curios din cale-afară și tot el a pus bazele aviației moderne, călătorind în toată lumea, desenând rute și stabilind trasee internaționale. I s-au acordat nenumărate premii și onoruri, iar viața sa privată a constituit mereu un subiect de interes pentru ceilalți. Însă Charles nu ar fi reușit niciodată de unul singur. În spatele lui s-a aflat o femeie puternică și demnă, o femeie care l-a iubit și l-a idolatrizat ani de-a rândul, dar care a reușit să-și separe viața de a lui, urmându-și inima - Anne Morrow Lindbergh, soția sa. 

Anne Morrow a fost fiică de ambasador, provenind dintr-o familie numeroasă și fiind mereu în umbra surorii sale mai mari, Elisabeth. Aceasta reușea să capteze toate privirile și admirația, iar Anne era lăsată deoparte, lumea nefiind conștiență de existența sa. La fel s-a întâmplat și când ziarele au anunțat logodna colonelului Lindbergh, confundând-o cu Elisabeth. Lumea nici măcar nu concepea că ea ar fi putea fi aleasa unui bărbat atât de cunoscut, puternic și cu planuri mari. Mirarea celor din jur nu a întrecut-o pe cea a lui Anne, ea realizând abia mulți ani mai târziu, că Charles nu a ales-o pentru frumusețe sau pentru că o iubea nespus, ci pentru că a văzut în ea un partener de nădejde, un om pe care te poți baza în timpul unei furtuni sau a unor necazuri mari. Asta nu înseamnă că Anne nu l-a iubit, ba dimpotrivă. Dragostea ei a fost cea care i-a ținut la suprafață de-a lungul anilor, care i-a salvat după moartea primului lor copil, care i-a protejat pe amândoi de răutatea lumii. Presa s-a comportat nebunește pe tot parcursul căsniciei lor, urmărindu-i mereu și cerând detalii despre viața lor privată. Atenția presei și a oamenilor din jur i-a împiedicat mult timp să își găsească o locuință, să iasă la restaurante sau la teatru, să se afișeze în locuri publice cu copiii. Răpirea primului lor copil s-a desfășurat tot sub ochii presei, fapt care a periclitat ancheta poliției și deznodământul situației. Au fost implicați prea mulți oameni, inclusiv Mafia, iar situația a degenerat rapid - nici până astăzi lumea nu este convinsă că adevăratul vinovat a fost pedepsit. 

Soția aviatorului se bazează pe o documentare temeinică, dar rămâne totuși o ficțiune istorică scrisă impecabil. Charles Lindbergh nu e personajul principal al poveștii, așa cum ați putea crede, ci Anne Morrow. Forța care l-a ajutat să avanseze pe toate planurile, care i-a stat alături atunci când o lume întreagă îl blama (Lindbergh l-a susținut pe Hitler înainte de Al Doilea Război Mondial, susținând că America nu are motive să intre în râzboi) , l-a urmat prin nenumărate țări, sacrificându-și bunăstarea personală și pe cea a copiilor săi. Într-un final, această putere i-a devenit indispensabilă lui Anne, care s-a separat de soțul său discret, reușind să-și construiască o carieră de sine stătătoare și o viață așa cum visa când era adolescentă. A fost alături de Charles înaintea morții sale, nebănuind trădarea supremă pe care i-a pregătit-o acesta. Din toată povestea soților Lindbergh, reiese clar că rolurile din viața de zi cu zi erau inversate față de cele arătate în fața presei. Anne Morrow a fost prima femeie din lume care a obținut brevetul de pilot și o aviatoare mult mai bună decât Amelia Earhart , pe care cărțile de istorie o consemnează și astăzi. Munca ei s-a desfășurat departe de ochii curioșilor și având în vedere faima de care se bucura Charles, nu cred că ar fi fost recunoscută sau văzută cu adevărat la vremea aceea. A trăit în umbra soțului său o viață întreagă și, în ciuda trădărilor și a dezamăgirilor, i-a onorat memoria, munca și contribuția din domeniul aviației până la ultima suflare. 

Asemenea tuturor femeilor căsătorite cu bărbați celebri (Zelda Fitzgerald, Martha Gellhorn etc.) , Anne Lindbergh a fost o persoană fascinantă, inteligentă și mult mai capabilă decât cel căruia i-a stat alături, o personalitate de sine stătătoare, care a ales cu bună știință să stea în umbra celui iubit și să se împace până la urmă cu acest lucru. Lectura acestui roman mi-a deschis apetitul pentru mai multe informații despre această femeie extraordinară, iar autoarea recomandă câteva cărți de referință care o zugrăvesc pe Anne Morrow așa cum a fost ea. 

Cartea o găsiți aici.