Ce înseamnă o ascunzătoare bună? Un loc intim, care să te protejeze de privile iscoditoare , unde să te simți în siguranță și să fii invizibil pentru ceilalți. Asta încearcă să găsească Susan atunci când frații ei o urmăresc, ducând în mână un borcan cu un păianjen. Susan se teme de păianjeni, așa că își lasă bicicleta în grădină și fuge spre bunica ei. O întreabă unde s-ar putea ascunde, iar aceasta îi sugerează să meargă în spatele șopronului. Doar că acolo este descoperită de domnul Gary, vecinul ei, iar Susan deduce că nu e un loc potrivit în care să te ascunzi. Domnul Gary îi spune să se ascundă după tufa de trandafiri.

Susan este descoperită de poștaș în timp ce se ascunde după tufa de trandafiri, deci nici această variantă nu stă în picioare. După alte sugestii, la fel de nereușite, Susan găsește locul perfect. Decide să rămână acolo și să urmărească ce se mai întâmplă. Între timp, toată lumea începe s-o caute - bunica, domnul Gary, poștașul, chiar și frații ei. Nimeni n-o observă, dar ea îi poate vedea pe toți din locul în care stă ascunsă. Atunci își dă seama că nimeni nu i-a descoperit secretul și iese brusc de acolo, surprinzând pe toată lumea. Dar nimeni nu i-a descoperit ascunzătoarea lui Susan, așa că merge acolo de fiecare dată când simte nevoia să fie singură sau să scape de agitația din jur și de vocile enervante ale fraților săi. 

Louis Slobodkin a fost un sculptor american, autor și ilustrator de cărți pentru copii. Dintre poveștile pe care le-a scris mai fac parte Uriașul cumsecade, Nava spațială din livada de meri, Picco the Sad Italian Pony, The Polka-Dot Goat etc. Cărțile sale sunt pline de inocență, de întâmplări și probleme specifice copilăriei, alternând ilustrația minimalistă, alb-negru, cu cea plină de culoare. Textul este ușor de parcurs și surprinde dorința tuturor copiilor din lume de a deveni invizibili pentru câteva momente, precum și plăcerea unuia dintre cele mai populare jocuri - de-a v-ați ascunselea. Cartea surprinde importanța covârșitoare pe care o acordă copiii acestor jocuri și bucuria pe care o simt atunci când câștigă sau când descoperă ceva ce le aparține în totalitate. În cazul lui Susan, este vorba despre locul perfect în care să poată sta singură, fără ca nimeni să o deranjeze sau să încerce s-o sperie. Și reușește să găsească acest loc, pe care nici măcar privirile iscoditoare ale fraților săi nu îl pot repera. 

Cartea o găsiți aici. 

E Ajunul Crăciunului, iar Olivia și familia ei se pregătesc intens de sărbătoare. Olivia era deja obosită, dar mai erau atât de multe de făcut. Mama îi pune în brațe luminițele pentru brad, apoi o îndeamnă să pună masa, iar cântatul colindelor este punctul culminant al serii. După ce lasă gustarea pentru Moș Crăciun în fața șemineului, toată lumea pleacă la culcare. Dar Olivia nu poate să doarmă din cauza emoțiilor, a cadourilor pe care le va găsi sub brad a doua zi dimineață și a surprizelor de care vor avea parte cu toții... 

Nici nu se luminează bine de ziuă când Olivia și frații ei năvălesc în fața bradului sub care se află o mulțime de daruri. Nu au răbdare să își termine micul dejun și încep să desfacă cu înfrigurare cadourile, aruncând ambalaje în toate părțile. Ziua continuă cu excursii pe pârtie, oameni de zăpadă și familia adunată seara în jurul focului, cu câte o supă caldă. Fusese o zi extrem de plină, iar Olivia adormi de îndată ce luminile au fost stinse... 

Olivia este o serie extrem de populară, creată de Ian Falconer, autor și ilustrator de cărți pentru copii, care urmărește aventurile unui porcușor. Seria a fost inspirată de nepoata autorului, acesta dorind să-i ofere un cadou special de Crăciun. Ilustrațiile sunt minimaliste, inspirate din munca lui Dr. Seuss, cu minime intervenții de culoare sau apariția unor tablouri celebre (Degas, Pollock). Olivia este un personaj foarte iubit de cei mici, seria fiind tradusă în nenumărate limbi și inclusă în topul celor mai bune cărți pentru copii. Volumul de mai sus o urmărește pe Olivia în timpul pregătirilor de Crăciun, alături de familia sa, bucurându-se de atmosfera specifică sărbătorilor. Nerăbdarea dinaintea sosirii Moșului, surpriza desfacerii cadourilor, tihna de a doua zi, liniștea așternută după atâtea zile de agitație - Olivia trece prin toate stările, după care cade într-un somn adânc care risipește agitația zilelor de pregătiri intense. 

Cartea o găsiți aici. 

Jacominus s-a născut într-o familie numeroasă. Numele i-a fost ales de bunica lui, pe vremea când nimeni nu știa ce caracter va avea, ce pasiuni sau ce va deveni la maturitate. Un lucru era cert pentru toată lumea, odată ce Jacominus a crescut - era cu capul în nori aproape tot timpul. Motiv pentru care, după ce a început să umble, a căzut de la o înălțime de patru trepte, fapt care l-a lăsat cu o lăbuță mai afectată decât cealaltă pentru toată viața. Dar Jacominus nu a vorbit niciodată despre asta. Nu vorbea prea mult în general. Nu vorbea despre ceea ce îl încânta, despre ce simțea sau vedea, despre iubirea pe care o purta în suflet. Anii au trecut, iar Jacominus a trăit experiențe de tot felul, a învățat să citească, a învățat numeroase limbi străine și a învățat să fie fericit cu ceea ce are. 

A călătorit prin lume și a cunoscut o mulțime de oameni. Pe unii nu-i mai ține minte, pe alții îi va ține minte până la moarte. Altora are multe lucruri pentru care să le mulțumească, iar pe foarte puțini dintre ei îi iubește încă de când era copil. Jacominus simțea uneori și tristețe, dar nu își bătea capul prea mult. Lua fiecare clipă așa cum era, iar la momentul potrivit și-a făcut curaj și a pus cea mai importantă întrebare din viața lui. Răspunsul pozitiv a venit la scurt timp după, iar după aceea a așteptat de trei ori nașterea celor mai importante ființe din viața sa. A crescut mult și s-a maturizat în nenumărate rânduri, pe măsură ce anii au trecut peste el, a înțeles lucruri care păreau de neînțeles cândva și a meditat mult la sensul vieții. Ajuns la bătrânețe, făcea eforturi doar pentru lucrurile importante - foșnetul vântului printre frunzele din parc, amintirea strigătelor vesele ale copiilor și pașii lor repezi pe podele, rochia frumoasei sale soții care mângâia florile de pe drum, ploaia care cădea pe trotuar... Își iubise atât de mult viața și o iubea în continuare. Fusese o viață bună, o viață plină și însemnată. 

Jacominus este un personaj creat pentru cei mici, care vorbește în limba celor mari. Cuvintele lui sunt simple, lipsite de patimă, dar pline de adevăruri răsunătoare. Viața lui Jacominus nu a fost una care să iasă în evidență neapărat, dar a fost una plină de experiențe pentru suflet și pentru minte. A fost plină de iubire, de gingășie, de momente în care și-a deschis larg ochii asupra lumii și de clipe în care a fost cu adevărat fericit. A fost prezent în viața sa și a omis mereu ceea ce nu era. A trăit clipa și a iubit tot ceea ce se afla în jurul lui. A urmat sfatul înțelept al bunicii, chiar dacă nu l-a înțeles prea bine în copilărie. Ajuns la maturitate, și-a dat seama că a primit tot ceea ce și-a dorit de la viață, căci a știut să se bucure de tot ceea ce avea. 

Jacominus este creația minunatei Rebecca Dautremer, o autoare și ilustratoare incredibil de talentată, cu o mare pasiune pentru detaliile fine ale artei. Cartea este o capodoperă în sine, o mică comoară cu pagini atent realizate și o poveste pe măsură. O poveste despre viață așa cum e ea, despre fericire și împlinire, destinată atât adulților, cât și copiilor. Dintre creațiile sale mai fac parte Prințese date uitării sau necunoscute , O biblie, Alice în țara minunilor, toate apărute la editura Vellant, adevărate piese de colecție pentru orice bibliotecă. Cred cu tărie că ilustrația de calitate este un factor important în educația celor mici, atât ca mod de a descoperi lumea, cât și ca mijloc de a interpreta lectura în diverse moduri, cât mai ingenioase, cât mai diferite. Sunt puține cărți în România care respectă aceste standarde și care devin rapid termen de comparație pentru alte lecturi. Odată ce ești expus la asemenea capodopere literare, lucrate cu grijă și măiestrie, devine foarte dificil să le mai uiți. 

Cartea o găsiți aici. 

Cândva demult, pe când erau poveștile povești și ningea într-o noapte cât într-un an întreg, Moș Crăciun era fericit. Simțea cu adevărat magia Crăciunului și i se umplea sufletul de bucurie la gândul că va călători toată noaptea alături de ajutoarele sale pentru a împărți cadouri. Dar în prezent, Moșul este extrem de trist din cauza schimbărilor care s-au produs în lume. Tehnologia a acaparat aproape totul, nu mai ninge ca altădată din cauza încălzirii globale și a altor fenomene îngrijorătoare din ultimii ani, iar inocența s-a pierdut încetul cu încetul. Moșul vrea să readucă această magie în lume și pentru asta are nevoie de niște ajutoare fermecate - animale cu puteri magice, cum existau pe vremuri, care să le redea copiilor acel zâmbet molipsitor. 

Misiunea este mai dificilă decât și-ar fi imaginat. Lucrurile s-au schimbat atât de mult încât aproape nu mai există animale care să trăiască în sălbăticie. Sau chiar dacă există, teritoriile le-au fost acaparate de afacerile oamenilor, cu care sunt nevoite să colaboreze. Cu ajutorul bufniței înțelepte, Owlie, Moșul continuă căutările până când descoperă creaturile de care are nevoie. Iar noul grup creat va face o adevărată magie, cea despre care Moșul își amintea cu nostalgie an de an... 

Moșul era pregătit să plece alături de ajutoarele sale ca să împartă cadouri tuturor copiilor. Pe când era aproape gata de plecare, Moșul a văzut printr-o fereastră luminată slab o fetiță care plângea. Nu putea să plece știind că un copil e trist în noaptea de Crăciun. Deși Rudolf îl atenționează că timpul se scurge în defavoarea lor și că nu mai este mult până când vor fi descoperiți, Moșul îi ignoră sfatul și se apropie tiptil de casa fetiței. Cu ajutorul unei cărți magice, Moșul decide să îi îndeplinească fetiței dorința. și pleacă în misiune. Fetița deschide cu timiditate cartea ciudată, iar din ea ies rând pe rând animale fantastice, incredibil de frumoase. Surprinsă de aglomerarea de trupuri din sufrageria mică, fetița face cunoștință cu fiecare dintre ele, dar este sceptică în privința existenței lui Moș Crăciun. Așa că este înghesuită rapid în carte împreună cu creaturile neobișnuite și ajunge pe un tărâm absolut spectaculos, dominat de zăpezi și ghețari din alte timpuri. 

Cea mai frumoasă zi / Cea mai frumoasă noapte este o poveste care te face să visezi la iernile de altădată. La replica Moșului "ningea într-o noapte cât într-un an...."  mi-am adus aminte de copilărie, de bucuria aceea pură pe care o simțeam când vedeam primii fulgi de nea căzând pe pământ. Așteptam cu nerăbdare prima ninsoare și parcă timpul se oprea în loc, nimic nu mai avea importanță înafară de zăpada care se așternea încet. Acum doar visăm la Crăciunuri cu zăpadă și magie nesfârșită, căutăm acel sentiment de împlinire care parcă s-a evaporat de pe fața pământului. Pe măsură ce creștem, pierdem acea inocență care ne permite să credem în miracole și ne îndepărtăm din ce în ce mai tare de ceea ce ne face inima să tresară. Poate că regăsim Crăciunul în suflet după mulți ani în care și-a pierdut însemnătatea sau poate că nu-l mai regăsim niciodată. Lumea din jur se asigură neîntrerupt că ne vom pierde încrederea, bucuria adusă de simplitate sau gesturi mici, dar poate că anul acesta ne-a arătat de nenumărate ori ceea ce contează cu adevărat. În loc de cadouri, ne-am dorit cu toții să ne îmbrățișăm familiile, să fim cu toții împreună ca în vremurile bune, să rădem în fața bradului și să fim fericiți. Dar pentru majoritatea acest lucru nu a mai fost posibil. 

Cartea o găsiți aici. 

În spatele oricărui personaj devenit erou se află o poveste cu multe greșeli și o lecție usturătoare de viață. La fel a fost și cu Moș Crăciun. Nu s-a numit dintotdeauna așa, viața lui a început sub cele mai grele auspicii, într-un orfelinat izolat de la Polul Nord. Traiul plin de obstacole a fost îndulcit doar de compania doamnei Turi, o îngrijitoare cu inimă mare și cea a Gerdei, fetița care i-a devenit prietenă din primele clipe de viață. Pe măsură ce anii au trecut, Gerda și tănârul Moș Crăciun au devenit tot mai uniți, tot mai apropiați. Își luau unul altuia apărarea, plănuiau vise mărețe care să le țină de cald și sperau că ziua în care vor părăsi orfelinatul nu e așa de îndepărtată. 

Dar printr-o poantă crudă a destinului, cei doi sunt forțați să se despartă. Lumea li se deschide în față în moduri total diferite, iar cei doi se maturizează separat. După ce colindă întreaga lume și fiecare loc îi aduce aminte de Gerda, Torvil (căci ăsta era numele Moșului) se întoarce acasă. E hotărât să îi ceară iertare și să-și făurească o viață lângă ea. Însă destinul are din nou alte planuri pentru cei doi. Atras într-o capcană orbitoare, Torvil începe să trăiască un miraj, mirajul banului și al puterii. Este convins că banii vor înlocui mereu iubirea și apropierea, bunătatea și compasiunea. Cu cât va deveni mai bogat, cu atât va depinde tot mai puțin de ceilalți, iar viața lui va fi fericită. Toate convingerile lui Torvil devin realitate, cu excepția fericirii. Devine un om preocupat doar de propria bunăstare, incapabil să simtă vreo emoție sau sensibilitate față de ceilalți, un om profund singur și nefericit, chiar dacă nu recunoaște acest lucru. Propria lăcomie îi va transforma până la urmă în omul pe care îl cunoaștem cu toții, după ce îi va servi câteva lecții dureroase despre ce înseamnă cu adevărat să trăiești... 

Romanul lui Ben Miller este un fel de reinterpretare a lui Grinch, căpcăunul care detesta din tot sufletul Crăciunul, deoarece suferise dintotdeauna de singurătate. Chiar dacă există elemente comune și alte adăugate de autor, mi s-a părut una dintre cele mai frumoase și sensibile povești, cu o morală care devine din ce în ce mai necesară în zilele noastre - empatia poate salva vieți. Grija față de ceilalți, apropierea sau bunătatea sunt lucrurile care ne transformă. Indiferent cât de adânc credea Torvil că singurătatea îi este cel mai bun prieten, într-un final și-a dat seama că oamenii trebuie să trăiască împreună, să se sprijine unul pe celălalt ; a realizat că toată bogăția pe care o adunase nu înseamnă nimic dacă cineva din jurul tău suferă de foame sau nu îi poate îndeplini copilului său cea mai arzătoare dorință de Crăciun. E o poveste care surprinde perfect esența acestei sărbători și bucuria de a dărui, această stare pe care o descoperim adulți fiind și o simțim de cealaltă parte a baricadei când suntem copii, iar sub brad se află tot ceea ce am visat. 

În continuare cred că sărbătoarea Crăciunului se află în primul rând în suflet sau în locul pe care îl numim acasă, alături de oamenii dragi. Restul sunt doar detalii și o comercializare excesivă folosită aproape agresiv. De câțiva ani încoace am realizat că nu-mi mai doresc lucruri materiale, ci doar o îngăduință divină de a păstra tot ceea ce am acum și o dorință de a schimba măcar puțin lumea din jur. Această dorință a apărut tot în preajma Crăciunului, acum vreo 5 ani, când am ascultat povestea unui băiețel care avea nevoie de o operație la inimă. Am înțeles atunci (nu pentru prima dată) că fericirea o simți atunci când ești sănătos, când toți cei pe care-i iubești sunt lângă tine, în timp ce pentru alții s-ar putea să însemne un organ nou, o nouă șansă la viață sau o viață normală, la fel ca a celorlalți. Asemenea lui Torvil, vine un moment când realizezi că ești cu adevărat bogat, fără ca această bogăție să piară vreodată - atunci când ai ceva ce banii nu pot cumpăra. Cartea o găsiți aici. 

Mai țineți minte când eram mici și ne uitam într-una după stele căzătoare? Știam cu toții că dacă vezi una, poți să-ți pui o dorință, iar acea dorință se va îndeplini atâta timp cât nu spui nimănui. Aceste astre strălucitoare și în plină cădere ne ofereau speranță și un soi de veselie mai intensă decât de obicei. Astăzi știm că stelele căzătoare nu sunt de fapt stele, ci doar meteoriți ce intră în atmosfera planetei noastre. Dar de fiecare dată când le vedem, ne gândim inevitabil la copilărie. 

Stelele au putut fi admirate pe cer încă de la începuturile timpului. Oamenii le-au observat întâi cu ochiul liber, iar pe măsură ce știința a avansat, prin intermediul unui telescop. Au descoperit apoi că și Soarele este o stea, care se va stinge în aproximativ 5 miliarde de ani. Stelele pot fi strălucitoare (când sunt mici și calde) și mai puțin strălucitoare (mari și reci). Unele trăiesc în grupuri, iar oamenii le-au dat denumiri de-a lungul timpului. Sirius, Alpha, Betelgeuse, Carul Mic, Vega. Aceste nume vă sună cunoscut? Chiar și în zilele noastre, oamenii continuă să descopere lucruri noi despre stele și despre infinitatea lor. Satelitul Gaia a identificat din 2013 până în 2018 1.7 miliarde de stele din galaxia noastră, iar Kepler, un telescop spațial lansat de NASA a descoperit numeroase stele și planete din afara sistemului nostru solar. 

Stelele sunt uimitoare, ne atrag prin strălucirea lor și simbolul speranței pe care îl poartă cu ele, iar pe măsură ce aflăm tot mai multe informații , ni se par și mai misterioase, mai pline de farmec și înțelesuri adânci. Micii curioși vor găsi răspunsuri la toate întrebările legate de stele, făcând un prim pas în lumea fascinantă a astronomiei și a universului care ne înconjoară. 

Nemi explorator mi se pare una dintre cele mai frumoase colecții de cărți pentru copii, plină de informații captivante, ilustrații deosebite și date științifice la sfârșitul fiecărui volum, precum și informații actuale despre subiectul abordat. Cartea o găsiți aici. 

Genul de cărți care le prezintă celor mici personalități ale căror nume au rămas în istorie din diferite motive a început să devină din ce în ce mai popular. Este un mod simplu de a-i face curioși în legătură cu știința, arta, politica sau mediile sociale și în același timp de a-i expune la o anumit tip de personalitate, aceea care luptă cu dinții pentru a obține ceea ce-și dorește, reușind să schimbe astfel și lumea din jurul său. De-a lungul timpului au existat mereu oameni cu idei strălucite, care și-au dorit să iasă în față și să răstoarne ordinea lucrurilor, să ajute societatea să evolueze. Unele descoperiri au fost făcute din pură întâmplare, în timp ce la altele s-au lucrat ani de zile. Femeile însă au avut niște drumuri mult mai dificile de străbătut atunci când au încercat să se impună. Acestea erau considerate incapabile să învețe la universități prestigioase, destinate doar bărbaților, să picteze sau să creeze orice formă de artă, să exceleze în domeniul științei sau să facă orice altceva înafară de mâncare și copii. 

Dintre aceste femei curajoase, care s-au împotrivit statutului impus de societate și timpuri, cartea le amintește pe Coco Chanel, Frida Kahlo, Jane Austen, Marie Curie etc. Sunt nume cu rezonanță, nume care au intrat în istorie și vor rămâne acolo mult timp. Femeile de mai sus și-au câștigat nemurirea datorită inteligenței, devotamentului față de pasiunea lor și curajul de a înfrunta o societate bazată pe aparențe. Merită să fie menționate și date drept exemple, căci au luptat nu doar cu prejudecățile, ci și cu vocea interioară care le șoptea mereu că bărbații vor excela mereu în orice domeniu, indiferent de eforturile lor. 

În același stil și cu aceeași temă inspirațională pentru cei mici, sunt și Povești de seară pentru fete rebele (două volume), Povești pentru băieți care au curajul să fie altfel , Femei în știință. 50 de femei temerare care au schimbat lumea ​etc. Cartea o găsiți aici. 

Dincolo de tot ceea ce vedem cu ochiul liber, se află multe alte universuri care așteaptă să fie descoperite. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii și-au pus întrebări legate de mărimea universului, existența altor planete sau mișcarea stelelor. Astronomia este considerată cea mai veche știință din lume, una care a făcut progrese constante de-a lungul timpului și care ne surprinde în fiecare zi cu noi și noi descoperiri. Din pură curiozitate, omul a aflat că există 8 planete în sistemul nostru solar și multe altele împrăștiate în alte sisteme din alte galaxii. Ceea ce am reușit să descoperim până astăzi e doar o picătură din misterul universului. 

Printre cei care au contribuit la aceste descoperiri se numără Kepler, Galileo Galilei, Newton - nume sonore care au trecut testul timpului și s-au lăsat mereu mânați de curiozitate. Cea mai arzătoare întrebare a secolului nostru este dacă există viață și pe alte planete sau dacă una dintre cele pe care le cunoaștem ar putea fi locuibilă la un moment dat. Având în vedere felul în care am distrus planeta și continuăm să o facem, viitorul nu pare prea optimist, iar momentan nu cunoaștem alta care ne-ar putea fi casă. 

În ciuda nenumăratelor răspunsuri pe care le-au găsit despre univers, oamenii de știință sunt de părere că acesta se extinde în continuare, iar întrebările nu fac decât să înmulțească. Se pare că suntem în fața acelorași dileme ca și strămoșii noștri, privim cerul ca pe o enigmă ce continuă să ne surprindă. 

Cartea o găsiți aici. 

Dar se afla deja de o lună la librărie. Își petrecea tot timpul alături de Toto și de părinții lui, se relaxa în grădină, se juca și era extrem de fericit. Motanul tocmai se pregătea de ceai atunci când Toto l-a anunțat că trebuie să învețe să citească și l-a invitat să se joace de-a școala împreună. Părinții lui Toto au susținut bucuroși această idee. Până la urmă, Dar locuia într-un loc plin de cărți nemaipomenite și povești frumoase. Ar fi fost păcat să nu aparțină locului pe deplin. 

Dar se gândea că știe deja foarte multe - să doarmă, să lipăie lapte sau smântână, să alerge după muște. La ce îi folosea cititul? Însă Toto este de părere că un motan de librărie trebuie să stăpânească tainele scrisului și ale cititului, să citească etichetele de la cofetărie sau numele străzilor în caz că se rătăcește. Toto începe să-i enumere tainele alfabetului, cele 31 de litere cu care se formează cuvintele și găsește o metodă ingenioasă de a-i scrie numele motanului, stârnindu-i curiozitatea. Dar este fascinat de cunoștințele lui Toto și de metoda lui de predare, așa că acceptă cu plăcere acest joc nou. 

De la prima poveste, când era doar un pui de pisică fără nume și fără adăpost, Dar a evoluat enorm, devenind acum un elev atent, care învață să citească sub atenta supraveghere a lui Toto. Prietenia dintre cei doi este una extraordinară, fiecare înțelegând nevoile celuilalt și reușind să transforme orice clipă într-una de bucurie. 

Mi-a plăcut enorm de mult această serie și o recomand cu drag mai departe. Cei mici pot învăța multe lucruri despre prietenie, despre legăturile strânse dintre om și animal, despre responsabilitatea de a avea grijă de o altă ființă și iubirea pentru aceasta. Cadrul poveștii e unul fascinant, o librărie uimitoare din apropierea castelului Bran și cred că veți fi cuceriți de la primele cuvinte. Cristina Andone este unul dintre cei mai creativi scriitori de cărți pentru copii - pe mine m-a cucerit definitiv cu Școala banilor bine-crescuți, o dovadă a faptului că poate să transforme orice subiect într-o poveste fascinantă. Cartea o găsiți aici. 

Al doilea volum din seria Nemi explorator le explică celor mici cum se formează vulcanii și ce forță extraordinară se ascunde în adâncul pământului. Vulcanii sunt fascinanți și foarte periculoși, ascund o mulțime de secrete, iar oamenii le studiază în continuare proprietățile pentru a putea să prevadă dezastrele provocate de aceștia. Vulcanii se formează în adâncul scorței terestre, unde temperatura poate ajunge până la 6000 de grade. Gazele incandescente și rocile se acumulează formând o magmă care ajunge la suprafața pământului după o perioadă de timp, împroșcând lavă peste tot. 

Nu toți vulcanii erup la fel. Unii erup o lavă lichidă precum apa (vulcanul de tip hawaiian) , iar alții împroașcă gaze toxice și nori denși de fum. Probabil cel mai popular vulcan din istorie este Vezuviul, care în anul 79 d. H. a erupt timp de mai multe ore, ștergând orașul Pompei de pe fața pământului. Există încă mulți vulcani activi, precum Etna, Popocatepetl, Sakurajima, despre care nimeni nu știe când vor mai erupe și ce impact va avea această erupție asupra mediului înconjurător și a comunităților din jur. Vulcanii sunt imprevizibili, iar oamenii cunosc această natură încă din cele mai vechi timpuri. Nu o pot controla, dar au învățat să se adapteze în jurul ei, să strângă informații și să se pregătească. Vulcanologii sunt cei care studiază comportamentul vulcanilor, precum și solul din jurul lor, schimbările imperceptibile cu ochiul liber, comportamentul acestora în contextul încălzirii globale și a schimbărilor climatice care ne influențează secolul. 

Informațiile despre vulcani, cât și ilustrațiile detaliate le vor răspunde celor mici la toate întrebările legate de vulcani și felul în care funcționează aceștia. Natura este un loc fascinant și plin de mistere care așteaptă să fie descoperite, fenomene care ne influențează viețile zi de zi și care ne ajută să supraviețuim în armonie. Aflând mai multe despre natură și despre tot ce ne înconjoară, vom fi mult mai înclinați să o protejăm pentru a putea trăi în continuare în mijlocul ei. Cartea o găsiți aici.