Există dimineți în care de-abia aștepți să înceapă ziua și să faci toate lucrurile pe care le-ai lăsat neterminate în ziua precedentă. Dar când totul îți iese anapoda din clipa în care ai deschis ochii, te rogi din toate puterile să se termine odată pacostea asta de ziuă și s-o iei de la capăt mâine. Poate cu mai mult noroc. La fel a pățit și Larson. De cum s-a trezit, a căzut de pe bârnă. Apoi a alunecat și a căzut cu capul în bolul cu mâncare. I s-a pus un nod în gât și nu a mai putut să respire, s-a împiedicat de nenumărate ori și a căzut tot de atâtea. Ziua lui proastă părea fără sfârșit și tot ce se întâmpla era asemenea unui scenariu tragic. La un moment dat, una dintre găini, Mirabela, a dispărut în pădure... Larson nu mai putea să facă față acestei zile. 

​Întâmplările jenante și ghinionul au continuat până seara târziu. Larson a fost sfătuit să lase totul baltă și să se odihnească - asta pur și simplu nu era ziua lui! Dar nu putea să doarmă știind că Mirabela rătăcea undeva în adâncul pădurii, pândită de pericole la tot pasul. A așteptat până când aceasta a revenit acasă, teafără și nevătămată. Nu a mai certat-o și nici nu i-a spus despre toate lucrurile pe care le putea păți, căci era foarte, foarte obosit. Spera ca ziua următoare să nu mai fie atât de provocatoare... 

Ce putem învăța din povestea lui Larson? Cu toții avem zile proaste și ne simțim incapabili să ducem ceva la bun sfârșit. Dar oricât de rău ar merge lucrurile, important e că urmează alte zile mai bune, mai puțin provocatoare. Totul e bine când se termină cu bine. Ce putem face pentru a gestiona aceste situații? Să respirăm adânc și să ne spunem că lucrurile se vor îmbunătăți la un moment dat, să nu punem și mai multă presiune pe noi, să ascultăm sfaturile celor din jur când ne spun s-o lăsăm mai moale. 

Cartea o găsiți aici. 

Veșnicia s-a născut la sat, spune o vorbă veche din bătrâni. Dar tot acolo s-au născut bunătatea, bunul-simț și iubirea. De acolo au pornit toate valorile pe care mulți dintre noi le-am pierdut și după care nu ne mai ghidăm în zilele noastre. Acolo s-au născut bunicii noștri și lumea magică pe care o exploram de dimineața până seara când eram copii. Acolo au rămas clipele petrecute în tihnă, mâncarea sănătoasă savurată laolaltă cu toată familia, praful iscat de cirezile de vite care se întorc seara acasă și traiul simplu, fără poleială și fără ifose. Acolo a rămas simplitatea în toate formele ei, liniștea și sentimentul de a aparține unui grup bine închegat. 

Cartea bunătății adună laolaltă povești din satele românești, istorii și sfaturi care merită date mai departe următoarelor generații. Lumea satului și poveștile ei au tendința să te aducă puțin cu picioarele pe pământ, ca să vezi cu adevărat ce e important pentru sufletul tău. Nu am cum să scriu despre cartea asta decât cu nostalgie, atât pentru copilăria mea petrecută într-un sat din  Ardeal, cât și pentru copilăria modernă, care nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost cândva. Nostalgie și regret pentru lumea asta care pare scăpată de sub control, de parcă ar alerga mâncând pământul, urmărită de niște câini cu colți lungi. Citind definițiile din carte despre bunătate (toate enunțate de copii) ai impresia că lumea în care trăim noi nu există decât privită dinafară, că e atât de seacă și lipsită de sens, atât de goală în profunzimea ei încât toți orbecăim prin ea zi de zi, fără să știm unde vrem să ajungem și cu cine. O astfel de lectură te îndeamnă să te întorci la rădăcini, la locurile care te-au format și educat înainte ca toată modernitatea să se prăvălească peste noi și lucrurile să devină atât de complicate. 

Pentru copiii noștri, născuți și crescuți într-o lume pe repede-înainte, aceste povești au menirea de a-i întoarce din drum, de a-i face să privească totul cu mai multă atenție, să se bucure de fiecare clipă, să ia lucrurile ușor și să-și acorde timp. După spusele copiilor de la sat, e foarte important să-ți acorzi timp. Timp pentru muncă, timp pentru familie, timp pentru tine. Timp în care să simți că viața e frumoasă și plină de magie, că niciun moment nu a trecut în zadar pe lângă tine, că ești acolo unde trebuie să fii. 

Proiectul Cartea bunătății este sprijinit de Napolact, iar Cristina a reușit să redea atât de fidel atmosfera din satele românești, sentimentele care te încearcă atunci când te întorci acasă și toate trăirile care revin de fiecare dată când te gândești la copilărie. 

Cartea o găsiți aici. 

Ilustratori - Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița ​

Școala banilor bine-crescuți este povestea unui proiect inițiat de BCR, care a dorit să vină în sprijinul copiilor, dar și al adulților, oferindu-le acestora informații despre bani și cum pot să-i utilizeze pentru propria bunăstare. Vă veți întreba poate cum ar putea banii să însemne altceva decât bunăstare? Răspunsul e simplu - banii sunt un instrument pe care îl poți folosi cu cap sau dimpotrivă. Mulți bani nu înseamnă neapărat bogăție sau împlinire, atâta timp cât presiunea exercitată de ei te împovărează de griji. Banii trebuie utilizați pentru împlinirea viselor în așa fel încât gestionarea lor să fie ceva simplu de realizat, ceva care să îți aducă bucurie și liniște.. 

Educația financiară este o materie care nu se predă în școli, deși am avea mare nevoie de ea. Mi-ar fi plăcut (atunci când am terminat liceul) să știu mai multe lucruri despre lumea în care trăiesc și cum funcționează ea, noțiuni practice despre anumite situații cu care aș putea să mă confrunt și cum să le depășesc. Însă am învățat pe parcurs, trecând prin experiențe diverse, pentru că nimeni nu m-a atenționat sau nu mi-a spus anumite lucruri pe care ar fi fost bine să le știu. Copiii mei cresc într-o lume dominată de informație. Atât de multă informație, mereu la îndemnănă, la un singur click distanță și rezumată astfel încât să nu pierzi prea mult timp citind-o. Următoarele generații află de la o vârstă fragedă ce înseamnă banii și ce putere pot conferi aceștia dacă știi să îi folosești cu cap. Știu de mici că banii le oferă anumite privilegii pe care nu le are toată lumea, dar mi se pare că nu află o informație absolut vitală - care este valoarea banului. ​Iar Școala banilor bine-crescuți îi învață exact despre această valoare și despre cât de greu obții banii de care ai nevoie. Muncind, sacrificând și luând decizii înțelepte. Concepte precum încredere, echilibru, cumpătare sau curaj devin mult mai ușor de înțeles integrate în poveștile din carte. Deși am început cu volumul doi al acestei povești, sunt în continuare uimită de abilitatea autoarei de a explica aceste noțiuni atât de coerent, atât de simplu și pe înțelesul tuturor. Cred că fiecare adult va avea ceva de învățat din ele și va putea pune în aplicare multe dintre sfaturile financiare date de personaje. 

Chiar dacă v-am spus de nenumărate ori cât de mult mi-a plăcut și ce importanță vitală au aceste cărți, o să rămâneți surprinși cât de repede se vor lipi poveștile de voi. Bucuria pe care am simțit-o citindu-le nu se poate cumpăra nici cu toți banii din lume. Mi se par potrivite de studiat în grădinițe și școli ; discutate în amănunt, ele ar putea deveni baza educației financiare de care avem atâta nevoie. Ar putea fi un instrument eficace pentru cei mici, un atu dobândit devreme într-o lume care se schimbă constant, în care informația se actualizează în fiecare minut, iar informațiile certe sunt tot mai rare. 

Cartea o găsiți aici.