Uneori mă simt mică nu este o poveste despre înălțime, ci despre ceea ce ne face cu adevărat mari. Eroina poveștii se simțea uneori mică în comparație cu toate lucrurile care o înconjurau - copacii gigantici de pe drumul spre școală, cărțile care conțin milioane de cuvinte și povești fantastice, întreg universul cu toate planetele sale. 

Dar într-o zi începe să vadă lucrurile puțin diferit. Îl observă pe Joaquin, prietenul ei, care separă gunoiul în funcție de containele de reciclare. Deși îi destul timp, Joaquin se gândește la binele planetei, iar asta îl face MARE. Domnișoara Ines, care cântă mereu când nu o aude nimeni, încurajează pe toată lumea și îi spune fetiței din povestea noastră că fetele pot să facă orice, inclusiv să devină astronauți. Domnișoara Ines este MARE. La fel și doctorul Perez, care glumește mereu cu pacienții lui sau doamna Eduvigis, care zâmbește tuturor oamenilor de pe stradă și duce mâncare la cantina săracilor. Iar mama, ea este cea mai MARE dintre toți oamenii. Ea poate face monștrii să dispară și poate alunga orice cu un sărut pe obraz. 

Viața este compusă din momente mici, pline de însemnătate, din fapte mici, adunate de pe tot globul, care fac lumea mai bună. Nu contează cât ești de mic sau de mare, ci ceea ce poți face. Lucrurile care schimbă fața lumii sau viața cuiva, lucrurile care aduc zâmbete pe chipuri, bunătatea, toleranța, glumele spuse în momente încordate  - toate acestea ne fac OAMENI, zi după zi. 

Cartea o găsiți aici. 

Cu ocazia Zilei Recunoștinței, la grădiniță se va organiza o sărbătoare și fiecare copil va trebui să ducă ceva de mâncare. Matei este înnebunit după crochete de pește cu piure, zmeură și iaurt, iar sora lui, Andreea, ar mânca în fiecare zi paste cu parmezan. Tatăl lor le propune o vizită la fermă, iar copiii acceptă bucuroși. Tata vrea să le arate de unde vine mâncarea din farfurii și cum se produce aceasta, pornind de la locul în care apare. Mama le explică ce înseamnă materia primă și din ce sunt făcute anumite produse de pe rafturile magazinelor - ursuleții gumați de exemplu. 

A doua zi, la fermă, copiii se delectează cu explicații despre mâncare, suc proaspăt de mere și o mulțime de aventuri. Toate procedeele despre care află sunt super interesante, la fel și drumul mâncării de la fermă spre farfuriile tuturor. Animalele produc o mare parte din alimentele pe care le consumăm zi de zi, iar celelalte cresc în copaci sau în pământ și sunt culese la timpul potrivit. Din produsele prime, precum laptele, se pot face multe alte produse delicioase precum untul sau brânza. Fructele sunt folosite pentru dulceață, peltea, iar legumele pot fi conservate sub diverse forme pentru a fi consumate și în anotimpul rece. 

La sfârșitul zilei, încărcați cu plase pline de alimente delicioase, cei doi copii și părinții lor se întorc acasă. În ciuda tuturor informațiilor despre mâncare și un mod de viață cât mai sănătos, le este poftă de crochete de pește cu cartofi prăjiți și ketchup. Și de aici începe o nouă discuție despre proveniența crochetelor de pește... 

Cartea o găsiți aici. 

Lupul se trezește într-o dimineață ca oricare alta și decide să devină supererou. Cât de grozav ar fi să poarte un costum nemaipomenit și să salveze oameni! În plus, iubita lui ar fi foarte mândră de el. Lupul ajunge la casa lui Yeti, care era o croitoreasă foarte bună. Aceasta îi confecționează un costum la care adaugă și niște aripi, în caz că va fi nevoie. Lupul are acum tot ceea ce îi trebuie pentru a deveni supererou și crede că talentul său de a-i face pe oameni să râdă îl va ajuta să scape de inamici. 

Prima faptă bună e să-l ajute pe Luca Grăsanul să stivuiască niște lemne. Nu e chiar muncă de supererou, dar Lupului îi place să fie de ajutor. Apoi pornește mai departe prin pădure, dar intențiile sale nu sunt bine văzute de ceilalți. Lupul mai mult încurcă decât ajută, interpretând greșit gesturile prietenilor săi și fiind prea entuziasmat de ideea de a-i salva. Toate par să meargă prost, așa că Lupul se furișează într-o barcă și adoarme. Între timp, se pornește vântul, iar barca începe pornește la vale. Se apropie periculos de cascadă. Lupul se dezmeticește și își dă seama că acum el are nevoie de un supererou. Noroc cu Lupușoara, iubita lui... 

Seria cu Lupul este una dintre preferatele mele. Este recomandată de la vârsta de 3 ani, dar se poate povesti și pe marginea ilustrațiilor pentru copiii care nu au răbdare să asculte tot textul. Lupul îi învață pe cei mici să fie buni, empatici, atenți, să aibă grijă de ei și de cei dragi, să descopere lumea din jur cu blândețe și curiozitate. Carțile le găsiți aici. Până acum, Lupul a călătorit prin întreaga lume, a vrut să își schimbe culoarea și a încercat să devină supererou. Sunt tare curioasă prin ce alte aventuri ne va mai purta, căci noi titluri din serie se află în pregătire.