​Ilustrații de Alexandra Radu 

Luna știe deja tot ce se poate ști despre cuvinte, povești și cum se termină acestea. Este nevoită să asculte în fiecare seară câte o poveste, deși le cunoaște pe toate și nimic n-o mai poate surprinde. Este decisă să-și inventeze propriile povești și propriile cuvinte, de care să nu se plictisească niciodată. Cuvântul care o caracterizează pe Luna este neastâmpăr, ceea ce înseamnă că are nevoie mereu de ceva nou și stimulant pentru a nu se plictisi. Are nevoie de o lume nouă, inventată de ea , pentru a se putea exprima cât mai liber. Are nevoie să redefinească toate cuvintele pe care le știe, să le dea sensuri noi și să-i facă și pe ceilalți atenți la invențiile ei. 

Prima persoană pe care o atrage în experimentul ei e Sorel, colegul ei de bancă. Poate din milă față de el sau din prea mult exces de zel, Luna îl supune unor teste. Sorel este un băiat timid și timorat de prezența celor din jurul său, ținta batjocurii și a glumelor proaste. Chiar dacă este destul de reticent la început, întrebările Lunei și mai ales lămuririle acesteia îl fac să râdă în hohote. Poate pentru prima dată se simte bine alături de cineva de vârsta lui, fără să fie batjocorit sau luat în râs pentru ceea ce spune. Considerând prima etapă a experimentului un adevărat succes, Luna continuă să inventeze cuvinte noi și să-și pună întrebări la care adulții nu s-au gândit niciodată. Fiecare zi e o nouă provocare, iar posibilitățile sunt nelimitate. 

Aventurile Lunei în lumea cuvintelor sucite este o poveste despre puterea imaginației și dorința unui copil de a transforma lumea prin simple jocuri de cuvinte. Curiozitatea, dar și inteligența de care dă dovadă o ajută să se regăsească, să-și facă prieteni și să-și învingă plictiseala. Atunci când lumea adulților devine prea monotonă și lipsită de distracții, copiii au la îndemână imaginația bogată și o mulțime de șotii pentru a crea o nouă lume. Mintea lor nu poate cuprinde problemele cotidiene sau regulile care trebuie aplicate în anumite situații, nici rigiditatea de care dau dovadă adulții în viața de zi cu zi. Ea este făcută pentru a pune întrebări despre orice, pentru a despica fiecare subiect în nenumărate forme și a pune la îndoială lucruri pe care adulții le iau așa cum sunt. Un copil va încerca să schimbe lumea în care trăiește atunci când ceva nu îi convine, având de partea sa puterea imaginației, bucuria de trăi fiecare clipă, inocența și încrederea nestrămutată. 

Cartea o găsiți aici. 

Veșnicia s-a născut la sat, spune o vorbă veche din bătrâni. Dar tot acolo s-au născut bunătatea, bunul-simț și iubirea. De acolo au pornit toate valorile pe care mulți dintre noi le-am pierdut și după care nu ne mai ghidăm în zilele noastre. Acolo s-au născut bunicii noștri și lumea magică pe care o exploram de dimineața până seara când eram copii. Acolo au rămas clipele petrecute în tihnă, mâncarea sănătoasă savurată laolaltă cu toată familia, praful iscat de cirezile de vite care se întorc seara acasă și traiul simplu, fără poleială și fără ifose. Acolo a rămas simplitatea în toate formele ei, liniștea și sentimentul de a aparține unui grup bine închegat. 

Cartea bunătății adună laolaltă povești din satele românești, istorii și sfaturi care merită date mai departe următoarelor generații. Lumea satului și poveștile ei au tendința să te aducă puțin cu picioarele pe pământ, ca să vezi cu adevărat ce e important pentru sufletul tău. Nu am cum să scriu despre cartea asta decât cu nostalgie, atât pentru copilăria mea petrecută într-un sat din  Ardeal, cât și pentru copilăria modernă, care nu mai seamănă deloc cu ceea ce a fost cândva. Nostalgie și regret pentru lumea asta care pare scăpată de sub control, de parcă ar alerga mâncând pământul, urmărită de niște câini cu colți lungi. Citind definițiile din carte despre bunătate (toate enunțate de copii) ai impresia că lumea în care trăim noi nu există decât privită dinafară, că e atât de seacă și lipsită de sens, atât de goală în profunzimea ei încât toți orbecăim prin ea zi de zi, fără să știm unde vrem să ajungem și cu cine. O astfel de lectură te îndeamnă să te întorci la rădăcini, la locurile care te-au format și educat înainte ca toată modernitatea să se prăvălească peste noi și lucrurile să devină atât de complicate. 

Pentru copiii noștri, născuți și crescuți într-o lume pe repede-înainte, aceste povești au menirea de a-i întoarce din drum, de a-i face să privească totul cu mai multă atenție, să se bucure de fiecare clipă, să ia lucrurile ușor și să-și acorde timp. După spusele copiilor de la sat, e foarte important să-ți acorzi timp. Timp pentru muncă, timp pentru familie, timp pentru tine. Timp în care să simți că viața e frumoasă și plină de magie, că niciun moment nu a trecut în zadar pe lângă tine, că ești acolo unde trebuie să fii. 

Proiectul Cartea bunătății este sprijinit de Napolact, iar Cristina a reușit să redea atât de fidel atmosfera din satele românești, sentimentele care te încearcă atunci când te întorci acasă și toate trăirile care revin de fiecare dată când te gândești la copilărie. 

Cartea o găsiți aici.