 A fost odată ca niciodată un tărâm magic... un tărâm al jucăriilor, populat nu doar de cei mai fideli tovarăși ai copiilor, ci și de Zozo, regele-clovn, cel mai temut din tot regatul și de armata lui de Pociți. Singurul lor scop pe lume era să răpească toate jucăriile preferate astfel încât acestea să se piardă pentru totdeauna și să uite de copiii lor.
Pentru Billy, un copil special încă de la naștere, Ollie reprezintă un mic univers și chiar mai mult. Ollie e un fel de urs cu urechi de iepure, făcut de mama lui Billy în vremuri în care speranța era tot ceea ce o ținea în viață. Ollie e cel mai bun prieten al lui Billy, confidentul și tovarășul lui de nădejde, iar răpirea lui trezește în Billy un curaj de care nu bănuia că în stare. Dragostea pentru Ollie îl îndeamnă să plece în căutarea lui și să înfrunte pericole de neimaginat, pentru ca cel mai bun prieten al său din lumea întreagă să revină acasă în siguranță. Odiseea lui Ollie e povestea unei prietenii speciale, mereu actuală - dintre un copil și jucăria lui preferată. Orice adult nostalgic se va regăsi în povestea lui Billy, amintindu-și de momentele cele mai frumoase din viața lui, de secretele împărtășite unui obiect (doar teoretic, căci jucăriile au și ele inimă, așa cum veți putea deduce din această carte), de momentele de taină și clipele dinainte de culcare, de siguranța care îi umplea sufletul știind că cel mai bun prieten se află alături și nu pleacă niciunde. Cred cu tărie că poveștile care ne transportă înapoi în copilărie reprezintă o evadare necesară a zilelor noastre. Citesc deopotrivă povești pentru oameni mari și povești pentru oameni mici, însă cele din urmă mă înduioșează din ce în ce mai mult. Îmi retrăiesc copilărie prin ochii copilului meu și cu fiecare poveste pe care i-o citesc realizez că magia pe care am pierdut-o nu o mai regăsim nicicând pe parcursul vieții de adult. Am pierdut un paradis în care totul se limita la joacă și zâmbete, ne-am dorit prea mult să fim mari, fără să înțegem cu adevărat ce înseamnă asta. Cartea o găsiți aici.
0 Comments
 Cum traversează oamenii strada fără să fie călcați de mașini?Ce rost au obiectele acelea ciudate care îşi schimbă culoarea la un anumit interval de timp? Și mai ales, de ce mașinile opresc doar pentru oameni? Acestea sunt dilemele lui Max, un pui de arici ambițios, a cărui familie își dorește tare mult să ajungă în parc. Însă până în parc au de traversat un drum lung, iar șoseaua aglomerată reprezintă un pericol de moarte, de care nu știu să se protejeze... Însă determinarea lui Max, precum și curajul nebun de care dă dovadă îl împing să exploreze împrejurimile și să găsească o metodă prin care să își ducă familia în parc, fără ca vreunul dintre ei să fie strivit de mașini.
Max e un personaj tare simpatic, curajos până în vârful țepilor, extrem de receptiv la provocări. Cei mici vor învăța de la el să traverseze strada în siguranță, să recunoască pericolele și să înțeleagă rolul semafoarelor. Regulile de circulație sunt lucruri extrem de simple, la îndemâna tuturor - la fel ca siguranța, bunătatea și curajul. La un moment dat, Max întreabă (cu o nedumerire totală) dacă și oamenii își fac griji pentru puii lor atunci când aceștia traversează strada. Răspunsul e un mare DA, evident, însă Max nu cunoaște lumea oamenilor atât de bine. Lui i se pare doar ciudată și plină de reguli și nu poate pricepe cum oamenii se descurcă atât de bine cu toate. Autorul cărții, Dick King-Smith, a scris peste o sută de cărți pentru copii de-a lungul vieții. Iubirea sa pentru animale se poate observa cu ușurință în poveștile sale, căci autorul a fost fermier până la vârsta de 45 de ani. A luptat în Al Doilea Război Mondial, a fost învățător și a câștigat numeroase premii pentru cărțile sale. Cea mai cunoscută carte a sa e Babe, povestea porcului ciobănesc , mai ales datorită ecranizării de succes din 1995. Dragostea autorului pentru lumea copilăriei și poveștile frumoase se poate ghici cu ușurință din schimbările de carieră survenite la o vârstă la care alți oameni și-au ales deja drumul. Însă pentru Dick King-Smith să scrie cărți pentru copii a fost mai degrabă o menire, indiferent la ce vârstă a urmat-o. Cartea o găsiți aici. Bun venit într-o lume formată în întregime din cărți, imaginație și splendoare. Pregătiți-vă să fiți atrași într-un vârtej de cuvinte, fragmente din povești și puterea pură a imaginației, neîntinată de nicio adiere din lumea adulților. Veți locui într-o casă făcută doar din cărți, unde oricine e bine-venit, poveștile fiind capabile să fascineze pe oricine e atras în lumea lor.  Copilul din cărți e o splendoare, o carte despre cărți și despre puterea cititului, frumusețea fiindu-i accentuată de ilustrațiile minunate ale lui Sam Winston - fragmente din poveștile care au dăinuit în timp, supraviețuind valurilor de modernism și schimbări. Nu e nevoie să mai spun cât de mult îmi place Oliver Jeffers și cărțile lui - v-am mărturisit asta în repetate rânduri, când v-am povestit despre Elanul ăsta e al meu , Cum să prinzi o stea și Înțepenit. Lumile lui au ceva aparte, greu de definit, acel ceva care te atrage ca un magnet , nemailăsând loc pentru altceva. Copilul din cărți subliniază importanța imaginației în viața celor mici, încurajându-i pe aceștia să se piardă în povești, să creeze altele noi și să le spună mai departe cu aceeași dragoste și dăruire.
Oliver Jeffers e o notă discordantă în lumea cărților pentru copii, dar nu într-un sens negativ. Munca lui creează standarde noi și dacă ai apucat să îi privești cărțile, te vei îndrăgosti cu greu de o nouă poveste. Cred cu tărie că poveștile modelează vieți, iar cei mici nu vor uita atât de ușor ceea ce li s-a citit pe când abia înțelegeau care e mersul lumii. Am crescut cu povești și încă cresc datorită lor. Pentru mine, cărțile reprezintă oaza ideală de liniște și pace, departe de ochii curioși ai lumii și nu-mi pot imagina o lume mai bună în care să mă pierd. Cartea o găsiți aici. Mog e cea mai simpatică pisică din lume. Curiozitatea ei ieșită din comun o îndeamnă să descopere tot ce o înconjoară după bunul plac, fără să ia în seamă ceea ce îi spune familia ei. (Oamenii ăștia...se încurcă în explicații pe care mintea pisicească nu le poate percepe.)   Noua aventură a lui Mog începe cu explorarea zilnică a grădinii - totul e la locul lui, așa cum trebuie să fie. A doua zi totul se schimbă, căci grădina lui Mog va găzdui o expoziție pentru pisici. Cortul cel mare și alb a fost deja instalat și fâlfâie în bătaia vântului. Speriat de moarte de arătarea aceea ciudată, Mog se refugiază în casă și face o prostioară pe care o regretă imediat. Este trezit de țipete și zarvă mare. Descoperă cu uimire că membrii familiei au descoperit ceea ce a făcut și fuge în pod. Este sigur că acolo nu îl va găsi nimeni. Dar se plictisește repede acolo, iar afară toată lumea îl caută. Mog decide să-și părăsească ascunzătoarea. Cortul cel mare nu mai părea atât de înspăimântător, iar grădina lui reapăruse, la fel de frumoasă ca întotdeauna. Mog găsește o metodă ingenioasă prin care să își facă apariția. Ca de fiecare dată...
Am menționat-o des pe Mog în recenziile mele, așa că sunt convinsă că mulți copii o cunosc și o îndrăgesc. Pe lângă simplitatea și situațiile amuzante ale poveștilor, cărțile cu Mog reprezintă o explorare a lumii înconjurătoare, cu toate momentele de panică sau rușine derivate din curiozitate. La fel ca și Mog, cei mici sunt extrem de interesați de ceea ce îi înconjoară și se întreabă se multe ori ce s-ar întâmpla dacă ar face anumite lucruri. De aceea e atât de ușor să rezoneze cu pisica asta simpatică și să se amuze pe seama ei. Mog nu e doar curioasă, e incredibil de naivă și de convinsă că are dreptate în tot ceea ce intuiește. Lumea oamenilor în schimb e puțin mai complicată, lucru greu de înțeles pentru o pisică. Cartea o găsiți aici. |
Categories
All
Archives
April 2024
|
