Ilustrații de Joanna Bucur 

Finn Stormwind are 11 ani și este ucenic-vrăjitor. Are un viitor strălucit în față și un suflet mare. Stăpânește vraja vântului și îl are întotdeauna lângă el pe dragonul Orlando. Dar norocul i se schimbă într-o clipită - este lovit de un fulger și își pierde puterile magice. Este sfătuit de maestrul său să își caute o meserie care să nu implice folosirea magiei, chiar dacă asta va însemna să nu ducă mai departe tradiția familiei sale. O serie de evenimente ciudate încep să se petreacă după această veste, iar Finn va primi o invitație de la bunicul său înstrăinat. Habar nu are că decizia de a-și revedea bunicul îi va schimba viața pentru totdeauna. 

Ajuns în Wintergberg, Finn este întâmpinat cu mare bucurie de înțeleptul său bunic. Revederea lor înseamnă și o a doua șansă pentru Finn, căci va fi din nou ucenic. Bunicul Storwind este convins că puterile lui magice nu au dispărut, o dovadă în acest sens fiind faptul că Orlando nu l-a părăsit după incidentul cu fulgerul. Vrăjitorii spuneau că animagii (dragoni, păsări sau alte animale - fiecare vrăjitor avea unul) pleacă doar atunci când magia a dispărut de tot și își caută un alt partener. Finn nu va fi singur, căci bunicul său are invitați de seamă - trei vrăjitori puternici împreună cu ucenicii lor. Fiecare dintre ei stăpânește un ținut și o forță, iar veștile despre problemele din Ținutul de Răsărit au ajuns la urechile fiecăruia. Au nevoie de un plan și de o strategie. Între timp, ucenicii vor avea timp să se cunoască și să învețe împreună. 

Finn nu bănuiește ce lecții i-a pregătit bunicul său. Lecții care nu au nicio legătură cu magia, ci cu sufletul său. În următoarele zile, Finn va descoperi puterea prieteniei, a încrederii și iubirii de sine, a încrederii în oameni (chiar dacă aceștia nu îți dau motive) și a unui grup unit. Împreună cu ceilalți ucenici, va reuși să dezlege un mister vechi de mii de ani și să înțeleagă că atunci când faci un bine, acesta ți se va întoarce. Binele perpetuat în jurul tău și în lume va fi un ecou al schimbării, al unității și al iubirii. 

După ce ne-a încântat cu aventurile pufoase ale lui Hendrik de Mol, K. J. Mecklenfeld a scris Cartea miracolelor și a trimis-o în lume. După ce am terminat de citit, am ajuns la concluzia că e o carte plină de magie. E scrisă având ca bază virtuțile care într-un final ne vor salva de la dispariție - bunătatea, iubirea, prietenia. E o poveste cu oameni mici , scrisă pentru oamenii mari care au uitat demult valorile moștenite de la străbuni. Pentru oamenii consumați de trecerea inevitabilă a timpului și senzația acută a clipelor pierdute, pentru cei împovărați de griji și anxietatea specifică epocii moderne. Pentru adulții care nu mai știu să comunice cu copiii lor, care au uitat să se joace și să zâmbească, care nu mai știu altceva înfară de bani, timp insuficient și stres.

​Finn este personajul în jurul căruia se încheagă totul, un copil cu un suflet mai mare decât lumea în care trăiește, pregătit mereu să își pună întrebări, să ierte și să privească dincolo de aparențe și răutate. Călătoria sa, care este de fapt un drum al maturizării, are un scop precis - recuperarea puterilor magice, dar la finalul ei, Finn ajunge mult mai câștigat și împlinit decât și-ar fi putut imagina. Bucuria lui sporește atunci când își dă seama că dorința este neînsemnată în comparație cu visul noului său prieten. Iar el are puterea de a transforma acest vis în realitate. Am plâns la finalul cărții - nu din cauza gestului făcut de Finn, ci pentru că astfel de lucruri ar trebui să se întâmple mult mai des între oameni. Ar trebui să fim mai atenți unii cu alții, să ne salvăm de câte ori putem, fără să așteptăm ceva în schimb. Să fim mai prezenți. Mai buni. Mai umani. 

Cartea o găsiți aici. 

Ilustratori - Adriana Gheorghe, Sebastian Oprița ​

Școala banilor bine-crescuți este povestea unui proiect inițiat de BCR, care a dorit să vină în sprijinul copiilor, dar și al adulților, oferindu-le acestora informații despre bani și cum pot să-i utilizeze pentru propria bunăstare. Vă veți întreba poate cum ar putea banii să însemne altceva decât bunăstare? Răspunsul e simplu - banii sunt un instrument pe care îl poți folosi cu cap sau dimpotrivă. Mulți bani nu înseamnă neapărat bogăție sau împlinire, atâta timp cât presiunea exercitată de ei te împovărează de griji. Banii trebuie utilizați pentru împlinirea viselor în așa fel încât gestionarea lor să fie ceva simplu de realizat, ceva care să îți aducă bucurie și liniște.. 

Educația financiară este o materie care nu se predă în școli, deși am avea mare nevoie de ea. Mi-ar fi plăcut (atunci când am terminat liceul) să știu mai multe lucruri despre lumea în care trăiesc și cum funcționează ea, noțiuni practice despre anumite situații cu care aș putea să mă confrunt și cum să le depășesc. Însă am învățat pe parcurs, trecând prin experiențe diverse, pentru că nimeni nu m-a atenționat sau nu mi-a spus anumite lucruri pe care ar fi fost bine să le știu. Copiii mei cresc într-o lume dominată de informație. Atât de multă informație, mereu la îndemnănă, la un singur click distanță și rezumată astfel încât să nu pierzi prea mult timp citind-o. Următoarele generații află de la o vârstă fragedă ce înseamnă banii și ce putere pot conferi aceștia dacă știi să îi folosești cu cap. Știu de mici că banii le oferă anumite privilegii pe care nu le are toată lumea, dar mi se pare că nu află o informație absolut vitală - care este valoarea banului. ​Iar Școala banilor bine-crescuți îi învață exact despre această valoare și despre cât de greu obții banii de care ai nevoie. Muncind, sacrificând și luând decizii înțelepte. Concepte precum încredere, echilibru, cumpătare sau curaj devin mult mai ușor de înțeles integrate în poveștile din carte. Deși am început cu volumul doi al acestei povești, sunt în continuare uimită de abilitatea autoarei de a explica aceste noțiuni atât de coerent, atât de simplu și pe înțelesul tuturor. Cred că fiecare adult va avea ceva de învățat din ele și va putea pune în aplicare multe dintre sfaturile financiare date de personaje. 

Chiar dacă v-am spus de nenumărate ori cât de mult mi-a plăcut și ce importanță vitală au aceste cărți, o să rămâneți surprinși cât de repede se vor lipi poveștile de voi. Bucuria pe care am simțit-o citindu-le nu se poate cumpăra nici cu toți banii din lume. Mi se par potrivite de studiat în grădinițe și școli ; discutate în amănunt, ele ar putea deveni baza educației financiare de care avem atâta nevoie. Ar putea fi un instrument eficace pentru cei mici, un atu dobândit devreme într-o lume care se schimbă constant, în care informația se actualizează în fiecare minut, iar informațiile certe sunt tot mai rare. 

Cartea o găsiți aici. 

Iubirea găsește întotdeauna o cale. Chiar și atunci când diferențele sunt prea mari, când intervine teama sau când lucrurile nu par să meargă așa cum ar trebui. Nu iubim ceva ce ne seamănă, ci tocmai lucrurile care ne diferențiază de celălalt. Aceste discrepanțe spre care este atras sufletul ne fac să ne îndrăgostim și să acceptăm aproape orice. Oricât de diferiți am fi unul de celălalt, atunci când există iubire totul e posibil. Așa li s-a întâmplat și leopardului cu blana vargată și panterei negre cu ochi strălucitori. O poveste simplă de iubire. 

S-au întâlnit în prima noapte în care leopardul ieșea la vânătoare. Timid și temător, acesta s-a îndrăgostit pe loc de frumoasa panteră. După o plimbare scurtă, au stabilit că se vor întâlni din nou. Ajuns acasă, leopardul se gândea doar la întâmplarea minunată pe care o trăise și era nerăbdător să o revadă pe frumoasa ființă care îi schimbase viața. Au început să se întâlnească în fiecare zi și să petreacă tot mai mult timp împreună. Dar o vorbă aruncată în vânt o supără atât de tare pe panteră încât dispare într-o clipită. Leopardul nu încetează s-o caute, zi după zi, tot mai trist și mai deznădăjduit. Toate animalele iau parte la drama lui și vor să-l ajute. Într-un final, chiar în fața lui apar ochii frumoși ai panterei. De data aceasta, leopardul este hotărât să-i demonstreze că e cea mai importantă din viața lui și să n-o mai lase niciodată să plece... 

Leopantera este o poveste scrisă cu căldură, un imn adus iubirii în toate formele ei. În ciuda tuturor obstacolelor și a diferențelor dintre cei doi protagoniști, iubirea nu se stinge, ba chiar continuă să crească în fiecare zi. Primele emoții apar firesc, precum și uimirea de a întâlni pe cineva special, nesiguranța și teama de necunoscut. Toate stările apărute la începutul unei povești de dragoste - speranța, așteptarea febrilă, emoția, nerăbdarea - sunt comune tuturor îndrăgostiților și se succed cu o repeziciune care îi surprinde profund. Nu se știau capabili să simtă atât de multe într-un timp atât de scurt și se simt copleșiți. Începuturile au un farmec aparte, unul plin de promisiuni și vise în neștire, ceea ce conferă tuturor poveștilor de iubire un strop de magie. Acesta va rămâne mult timp în suflete, chiar și după ce poveștile se vor fi terminat, dăinuind în amintirile celor care iubesc...

Cartea o găsiți aici. 

Cărțile de căutare sunt un instrument la îndemână atunci când avem nevoie de o schimbare de roluri. Atunci când am spus deja toate poveștile din lume și ni se face dor să ni se spună și nouă una. Atunci când copilul este deja suficient de mare pentru a-și exprima opiniile, chiar dacă acestea intră în contradicție cu ale noastre. Ceea ce mi se pare cel mai interesant e că poți să-i afli gândurile și părerile printr-o simplă poveste, poți să întrevezi viziunea pe care o are asupra lucrurilor sau a modului în care ar trebui să se petreacă ele. 

Cartea o găsiți aici. 

Descoperirea Americii a fost una dintre cele mai mari reușite ale secolului al XV-lea, un început de drum pentru relațiile internaționale și comerțul cu diverse produse. Aparent, reușita lui Columb din 1492 nu i-a aparținut în totalitate, scepticii susținând că altcineva a descoperit America înaintea lui. Cu ajutorul versurilor și al unui umor ieșit din comun, autorul îi conduce pe cei mici spre rezolvarea misterului din titlul cărții. Pornind de la presupunerea că America și Columb sunt două cuvinte total necunoscute pentru micii cititori, autorul prezintă câteva personalități importante, care au intrat în istorie datorită descoperirilor pe care le-au făcut în știință, muzică, literatură și alte domenii. America este atribuită , pe rând, lui Shakespeare, Newton, Copernic sau Darwin. Evident, fiecare dintre ei și-a adus aportul în alte domenii, dar numele lor sunt recunoscute și astăzi de oricine cu puțină cultură generală. 

​Prin ingenioasele versuri și umorul de care dă dovadă, autorul le prezintă cititorilor o mică istorie a celor mai importante evenimente din știință, arte și tehnică, evenimente care au modelat lumea și au transformat-o în versiunea pe care o cunoaștem astăzi. Fiecare dintre personajele prezentate sunt considerați adevărați pionieri în domeniile lor și sunt aduși în discuție datorită acestei confuzii nostime pe care autorul o concepe. Cartea prezintă într-o manieră simplă și ușor de asimilat niște nume care au schimbat mersul lumii la un moment dat, oameni care au îndrăznit să gândească mai departe de norme și care au luptat pentru credințele lor. 

Pe lângă tonul evident plin de amuzament și surpriză nedisimulată, cartea reprezintă o călătorie la scară mică printre nume sonore, persoane menite să inspire progresul și renunțarea la normele adânc înrădăcinate în conștiința colectivă. Mi s-a părut frumoasă atât abordarea subiectului, cât și punerea lui în practică. Ilustrațiile au ca scop evidențierea acestor momente istorice de maximă importanță, care sunt explicate la sfârșitul cărții- fiecare personaj este prezentat corect, cu realizările de rigoare și astfel cei mici au ocazia să recunoască nume pe care și le vor aminti mai târziu, în special în anii de școală. 
​
Cartea o găsiți aici. 

Mai țineți minte cum în copilărie ne rugam la un înger păzitor care ne ferea de toate relele? În fiecare seară îi aminteam să ne păzească și să aibă grijă de noi, cei neatenți și mult prea absorbiți de jocuri pentru a observa pericolele. Rugăciunea avea ceva special, știam cu certitudine că cineva veghează asupra noastră în fiecare secundă și că suntem apărați împotriva relelor lumii. Când vorbesc despre îngeri păzitori, mă gândesc inevitabil la copilăria mea, în care bunica îmi povestea în fiecare zi despre tot și toate și mă învața lucruri folositoare despre lume și capcanele ei. Îngerul bunicului ​m-a transportat în trecut, în timpul care se scurgea lent, toate problemele și grijile adulților păreau departe de mine și lumea mea perfectă. Un bunic și un nepot, protagoniștii acestei povești, sunt legați de o prietenie sinceră și o dragoste mare. Bunicul îi povestește nepotului tot ceea ce știe despre lume, toate poveștile care merită spuse și pe care nepotul să le transmită mai departe. Darurile bunicului sunt magice , dar nepotul nu știe că iubirea pe care i-o poartă bătrânul este forța care îl protejează de toate relele. Toate capcanele vieții de zi cu zi, pe care nici măcar nu le conștientizează, se țin departe de el datorită protecției pe care o poartă asupra sa.

​Viața își urmează cursul, nepotul ajungând la rândul său părinte și apoi bunic. Fiecare clipă are însemnătatea ei și el încearcă să se bucure de fiecare dintre ele. Viața nu devine mai ușoară, greutățile și provocările schimbându-se de la zi la zi. Dar dragostea nu dispare niciodată. Ea continuă să formeze un scut în jurul nepotului, prea puțin conștient de darul celui care îi povestea câte-n lună și în stele. 

Jutta Bauer este una dintre cele mai cunoscute autoare și ilustratoare de cărți pentru copii, în 2010 fiindu-i acordat Premiul Hans Christian Andersen pentru Ilustrație, cea mai mare distincție acordată unui ilustrator de carte pentru cei mici. Îngerul bunicului ​ este una dintre cele mai emoționante povești, pentru că vorbește despre relațiile și oamenii care ne țin în viață, plasa de siguranță pe care ne putem baza în orice situație. Așa cum spunea Gabriel Liiceanu în a sa Declarație de iubire , ​fiecare om își construiește de-a lungul vieții un edificiu afectiv. El este format din toți oamenii pe care îi iubim până la capăt, indiferent de obstacole sau greutăți, pe care îi vrem prin preajmă mereu și la care fugim de fiecare dată când viața ne pune la pământ. Fără acest edificiu ne-am prăbuși mai repede decât un castel din cărți de joc, nu am putea supraviețui, dar prezența lui ne poartă mai departe, prin bucurii și necazuri, prin experiențe și lecții, legănându-ne ușor peste fiecare moment imprevizibil. 
​
Cartea o găsiți aici.