Iubirea găsește întotdeauna o cale. Chiar și atunci când diferențele sunt prea mari, când intervine teama sau când lucrurile nu par să meargă așa cum ar trebui. Nu iubim ceva ce ne seamănă, ci tocmai lucrurile care ne diferențiază de celălalt. Aceste discrepanțe spre care este atras sufletul ne fac să ne îndrăgostim și să acceptăm aproape orice. Oricât de diferiți am fi unul de celălalt, atunci când există iubire totul e posibil. Așa li s-a întâmplat și leopardului cu blana vargată și panterei negre cu ochi strălucitori. O poveste simplă de iubire. 

S-au întâlnit în prima noapte în care leopardul ieșea la vânătoare. Timid și temător, acesta s-a îndrăgostit pe loc de frumoasa panteră. După o plimbare scurtă, au stabilit că se vor întâlni din nou. Ajuns acasă, leopardul se gândea doar la întâmplarea minunată pe care o trăise și era nerăbdător să o revadă pe frumoasa ființă care îi schimbase viața. Au început să se întâlnească în fiecare zi și să petreacă tot mai mult timp împreună. Dar o vorbă aruncată în vânt o supără atât de tare pe panteră încât dispare într-o clipită. Leopardul nu încetează s-o caute, zi după zi, tot mai trist și mai deznădăjduit. Toate animalele iau parte la drama lui și vor să-l ajute. Într-un final, chiar în fața lui apar ochii frumoși ai panterei. De data aceasta, leopardul este hotărât să-i demonstreze că e cea mai importantă din viața lui și să n-o mai lase niciodată să plece... 

Leopantera este o poveste scrisă cu căldură, un imn adus iubirii în toate formele ei. În ciuda tuturor obstacolelor și a diferențelor dintre cei doi protagoniști, iubirea nu se stinge, ba chiar continuă să crească în fiecare zi. Primele emoții apar firesc, precum și uimirea de a întâlni pe cineva special, nesiguranța și teama de necunoscut. Toate stările apărute la începutul unei povești de dragoste - speranța, așteptarea febrilă, emoția, nerăbdarea - sunt comune tuturor îndrăgostiților și se succed cu o repeziciune care îi surprinde profund. Nu se știau capabili să simtă atât de multe într-un timp atât de scurt și se simt copleșiți. Începuturile au un farmec aparte, unul plin de promisiuni și vise în neștire, ceea ce conferă tuturor poveștilor de iubire un strop de magie. Acesta va rămâne mult timp în suflete, chiar și după ce poveștile se vor fi terminat, dăinuind în amintirile celor care iubesc...

Cartea o găsiți aici. 

Cărțile de căutare sunt un instrument la îndemână atunci când avem nevoie de o schimbare de roluri. Atunci când am spus deja toate poveștile din lume și ni se face dor să ni se spună și nouă una. Atunci când copilul este deja suficient de mare pentru a-și exprima opiniile, chiar dacă acestea intră în contradicție cu ale noastre. Ceea ce mi se pare cel mai interesant e că poți să-i afli gândurile și părerile printr-o simplă poveste, poți să întrevezi viziunea pe care o are asupra lucrurilor sau a modului în care ar trebui să se petreacă ele. 

Cartea o găsiți aici. 

Mai țineți minte cum în copilărie ne rugam la un înger păzitor care ne ferea de toate relele? În fiecare seară îi aminteam să ne păzească și să aibă grijă de noi, cei neatenți și mult prea absorbiți de jocuri pentru a observa pericolele. Rugăciunea avea ceva special, știam cu certitudine că cineva veghează asupra noastră în fiecare secundă și că suntem apărați împotriva relelor lumii. Când vorbesc despre îngeri păzitori, mă gândesc inevitabil la copilăria mea, în care bunica îmi povestea în fiecare zi despre tot și toate și mă învața lucruri folositoare despre lume și capcanele ei. Îngerul bunicului ​m-a transportat în trecut, în timpul care se scurgea lent, toate problemele și grijile adulților păreau departe de mine și lumea mea perfectă. Un bunic și un nepot, protagoniștii acestei povești, sunt legați de o prietenie sinceră și o dragoste mare. Bunicul îi povestește nepotului tot ceea ce știe despre lume, toate poveștile care merită spuse și pe care nepotul să le transmită mai departe. Darurile bunicului sunt magice , dar nepotul nu știe că iubirea pe care i-o poartă bătrânul este forța care îl protejează de toate relele. Toate capcanele vieții de zi cu zi, pe care nici măcar nu le conștientizează, se țin departe de el datorită protecției pe care o poartă asupra sa.

​Viața își urmează cursul, nepotul ajungând la rândul său părinte și apoi bunic. Fiecare clipă are însemnătatea ei și el încearcă să se bucure de fiecare dintre ele. Viața nu devine mai ușoară, greutățile și provocările schimbându-se de la zi la zi. Dar dragostea nu dispare niciodată. Ea continuă să formeze un scut în jurul nepotului, prea puțin conștient de darul celui care îi povestea câte-n lună și în stele. 

Jutta Bauer este una dintre cele mai cunoscute autoare și ilustratoare de cărți pentru copii, în 2010 fiindu-i acordat Premiul Hans Christian Andersen pentru Ilustrație, cea mai mare distincție acordată unui ilustrator de carte pentru cei mici. Îngerul bunicului ​ este una dintre cele mai emoționante povești, pentru că vorbește despre relațiile și oamenii care ne țin în viață, plasa de siguranță pe care ne putem baza în orice situație. Așa cum spunea Gabriel Liiceanu în a sa Declarație de iubire , ​fiecare om își construiește de-a lungul vieții un edificiu afectiv. El este format din toți oamenii pe care îi iubim până la capăt, indiferent de obstacole sau greutăți, pe care îi vrem prin preajmă mereu și la care fugim de fiecare dată când viața ne pune la pământ. Fără acest edificiu ne-am prăbuși mai repede decât un castel din cărți de joc, nu am putea supraviețui, dar prezența lui ne poartă mai departe, prin bucurii și necazuri, prin experiențe și lecții, legănându-ne ușor peste fiecare moment imprevizibil. 
​
Cartea o găsiți aici.