Deși suntem aproape de sfârșitul lunii martie, eu încă mai citesc povești de Crăciun, iar Crăciunozaurul e una dintre cele mai frumoase, atipice și speciale pe care le-am avut în fața ochilor. Istoria unui copil deosebit, a cărui dorință aproape imposibilă prinde viață, căci minunile de Crăciun chiar există - asta o știm cu toții. 

De un lirism fantastic și o duioșie extraordinară, Omul de zăpadă este o supraviețuitoare a timpului, un clasic al cărților pentru copii. A cucerit cititori din întreaga lume și continuă s-o facă, deși povestea este lipsită de cuvinte. La propriu. O carte despre prietenie și dezamăgire, încredere și speranță, care vă va prinde în mreje foarte repede. 

Să rescrii / interpretezi Biblia, fundamentul istoriei noastre, poate părea o misiune imposibilă sau o aroganță nemaiîntâlnită. Philippe Lechermeier a reușit să-i aducă un suflu nou, aproape magic, celei mai vechi povești scrise vreodată. Ilustrațiile minunatei Rebecca Dautremer nu fac decât să ne apropie mai tare de începuturile noastre ca oameni și de vremurile care au modelat una dintre puterile lumii : religia. 

Există cărți care trec cu brio proba timpului și rămân în memoria cititorilor drept repere de simplitate, frumusețe și mesaj puternic. O sută de rochii este una dintre ele, deși au trecut mai bine de șaizeci de ani de când a fost scrisă. Distinsă cu Newbery Honor, unul dintre cele mai importante premii acordate cărților pentru copii, este și azi un etalon de compasiune și o poveste cu morală puternică pentru toți cititorii. A fost inspirată dintr-o întâmplare reală și ne avertizează despre răul pe care ni-l facem singuri, atunci când ne lăsăm conduși de prejudecăți. 

Pete motanul s-a născut din imensa pasiune pentru artă a lui James Dean, inginer de meserie. Desenele din timpul liber s-au transformat într-o meserie deplină, învingându-și astfel teama de a nu putea supraviețui din meseria de artist. Acest motan simpatic este noul personaj apărut în familia Nemi și sper să ne încânte și cu alte aventuri. 

Cărțile lui Jill Tomlinson îmi aduc aminte de basmele pe care le citeam în copilărie - povești cu o morală puternică, animale înzestrate cu puteri supranaturale sau calități umane. De la fiecare am avut de învățat câte ceva - Buf a depășit cu brio teama de întuneric, Pongo s-a maturizat într-un mod neașteptat, iar Otto cel curios a învățat să descopere lumea pas cu pas. Pisicuța Suzy se alătură lor pentru a ne povesti aventurile prin care a trecut, dându-ne o lecție de ambiție și stoicism... 

Colecția de cărți a căror protagonist este iepurașul Matei s-a îmbogățit luna aceasta cu o nouă poveste, la fel de plină de învățăminte ca și celelalte. Matei o iubește pe mami relatează încercările unui fiu de a-și impresiona mama cu orice preț, dovedindu-și dragostea față de ea în cel mai frumos mod. 

Incredibil de suavă și blândă, Te voi iubi mereu este o scrisoare de dragoste adresată celor mici, care îi asigură de dragostea și sprijinul necondiționat din partea celor care i-au adus pe lume. 

Oliver Jeffers e unul dintre cei mai talentați ilustratori și scriitori de cărți pentru copii la ora actuală. E și unul dintre preferații mei în materie de texte care mă poartă înapoi în copilărie. Cărțile lui, extrem de simple în ceea ce privește conținutul, dar și ilustrațiile, sunt întruchiparea perfectă a expresiei more than meets the eye. Simplitatea lor este înșelătoare însă, la o privire mai atentă dezvăluind adevăruri profunde despre lume și viață. Citisem undeva mărturisirea unui alt autor de cărți pentru copii, care spunea că e destul de dificil să scrii o poveste simplă, care să atragă cititori și nu doar atât- să rămână în sufletele lor drept un reper pentru viitoarele lecturi. Oliver Jeffers mi-a rămas în suflet și minte de două ori - întâi cu Înțepenit , iar apoi cu Incredibilul băiețel mâncător de cărți.