Louis Slobodkin - O ascunzătoare bună

Ce înseamnă o ascunzătoare bună? Un loc intim, care să te protejeze de privile iscoditoare , unde să te simți în siguranță și să fii invizibil pentru ceilalți. Asta încearcă să găsească Susan atunci când frații ei o urmăresc, ducând în mână un borcan cu un păianjen. Susan se teme de păianjeni, așa că își lasă bicicleta în grădină și fuge spre bunica ei. O întreabă unde s-ar putea ascunde, iar aceasta îi sugerează să meargă în spatele șopronului. Doar că acolo este descoperită de domnul Gary, vecinul ei, iar Susan deduce că nu e un loc potrivit în care să te ascunzi. Domnul Gary îi spune să se ascundă după tufa de trandafiri.

Susan este descoperită de poștaș în timp ce se ascunde după tufa de trandafiri, deci nici această variantă nu stă în picioare. După alte sugestii, la fel de nereușite, Susan găsește locul perfect. Decide să rămână acolo și să urmărească ce se mai întâmplă. Între timp, toată lumea începe s-o caute - bunica, domnul Gary, poștașul, chiar și frații ei. Nimeni n-o observă, dar ea îi poate vedea pe toți din locul în care stă ascunsă. Atunci își dă seama că nimeni nu i-a descoperit secretul și iese brusc de acolo, surprinzând pe toată lumea. Dar nimeni nu i-a descoperit ascunzătoarea lui Susan, așa că merge acolo de fiecare dată când simte nevoia să fie singură sau să scape de agitația din jur și de vocile enervante ale fraților săi. 

Louis Slobodkin a fost un sculptor american, autor și ilustrator de cărți pentru copii. Dintre poveștile pe care le-a scris mai fac parte Uriașul cumsecade, Nava spațială din livada de meri, Picco the Sad Italian Pony, The Polka-Dot Goat etc. Cărțile sale sunt pline de inocență, de întâmplări și probleme specifice copilăriei, alternând ilustrația minimalistă, alb-negru, cu cea plină de culoare. Textul este ușor de parcurs și surprinde dorința tuturor copiilor din lume de a deveni invizibili pentru câteva momente, precum și plăcerea unuia dintre cele mai populare jocuri - de-a v-ați ascunselea. Cartea surprinde importanța covârșitoare pe care o acordă copiii acestor jocuri și bucuria pe care o simt atunci când câștigă sau când descoperă ceva ce le aparține în totalitate. În cazul lui Susan, este vorba despre locul perfect în care să poată sta singură, fără ca nimeni să o deranjeze sau să încerce s-o sperie. Și reușește să găsească acest loc, pe care nici măcar privirile iscoditoare ale fraților săi nu îl pot repera. 

Cartea o găsiți aici.