Dacă ar fi să aleg un singur autor de cărți pentru copii din lumea asta, l-aș alege fără să stau pe gânduri pe Oliver Jeffers. V-am spus în repetate rânduri cât de mult îi admir ilustrațiile, poveștile și lumile pe care le creează pentru cei mici. În cărțile lui, lumea este văzută printr-o lupă care înfrumusețează totul, dezvăluind ceea ce e bun și de neratat. 

Noi suntem aici, ultima carte tradusă în română, e la fel de emoționantă ca și precedentele și îi este dedicată fiului său. A fost scrisă în primele luni de viață ale micuțului, când totul părea prea nou și copleșitor. Autorul afirmă că se afla în căutarea unei metode de a explica cât mai simplu cum funcționează lumea. Ea poate părea înspăimântătoare chiar și pentru un adult, plină de pericole și de neînțeles, darămite pentru un copil care abia începe să descopere universul din jurul său. Folosindu-se de talentul său și imaginația fără margini, Jeffers creează o poveste de neuitat pentru a explica cum funcționează planeta Pământ, unde se află ea și cum supraviețuiește în ciuda tuturor obstacolelor. 

Mesajul este unul simplu - Pământul este singura planetă din univers pe care există viață și trebuie protejată de către toți locuitorii ei. Oamenii au evoluat extrem de mult în toate privințele și totuși mai au multe de descoperit. Nu e o rușine să întrebi dacă nu știi ceva, curiozitatea ne ajută mult în viață dacă știm cum s-o folosim. Jeffers îi transmite fiului său informații vitale, de o mare însemnătate : 

Chiar dacă eu nu voi fi prin preajmă, nu vei fi niciodată singur. 

Familia îți va fi mereu alături. 

Mintea ta va fi mereu plină de întrebări și ăsta nu e un lucru rău. 

E foarte ușor să-ți găsești drumul spre casă dacă te-ai rătăcit. Stelele îți vor arăta mereu calea. 

​Fii bun. Vei primi înapoi mult mai mult decât ai dăruit. 

Nu vorbesc în termeni elogioși despre mulți autori, dar Oliver Jeffers are ceva ce mă emoționează de fiecare dată - inocența. Toate poveștile lui se bazează pe transmiterea valorilor care ne fac oameni mai buni, care ne modelează și ne ușurează relațiile cu cei din jur - toleranța, bunătatea, deschiderea spre nou. Nu folosește cuvinte mari pentru a descrie lumea în care trăim, dar reușește să transmită foarte mult prin fraze simple, ușor de citit și de înțeles. Ilustrațiile (cel puțin pentru mine) nu au termen de comparație, deși am văzut munca multor ilustratori cunoscuți și apreciați. Cărțile lui conțin zâmbete, lacrimi și multe, multe emoții care să le dezvolte celor mici capacitatea de a empatiza cu cei din jur, de a-i asculta și a-i iubi. 

Cartea o găsiți aici. 

Pentru fiecare viitoare mamă, întâlnirea cu copilul ei o face să vibreze de emoții nemaiștiute , curiozitate și teamă. Tot ceea ce ai trăit înainte de a deveni părinte, toate experiențele și toți oamenii pe care i-ai cunoscut, toate clipele în care ai iubit viața sau cele în care ți-ai imaginat-o mai blândă - nimic din toate acestea nu te poate pregăti pentru cea mai importantă întâlnire sau pentru sentimentele ambigue care te vor copleși. Inspirată de acest amalgam de emoții după ce a aflat că este însărcinată, Ainsley Earhardt a scris această carte cu gândul la părinții ei și la viitorul suflet ce urma să vină pe lume. 

E greu să pui asemenea trăiri în cuvinte și să reușești să transmiți furtuna de senzații, dar cred că toți părinții și viitorii părinți se vor regăsi în acest minunat cântec de leagăn / scrisoare de dragoste. O viitoare mamă îi transmite copilului ei tot ceea ce a visat înainte ca el să vină pe lume, dar și dorințele și visurile pe care speră ca el să le vadă realitate în această lume. Fără să exagereze cu declarațiile pompoase, îl asigură de sprijinul ei necondiționat, indiferent de situațiile prin care va trece în viață. Nu e greu de imaginat că vor exista și momente dificile, clipe mai triste sau pline de deznădejde, dar după fiecare furtună răsare soarele și își întinde razele pline de speranță asupra lumii. 

"Iar dacă te poticnești
Ori urcușul e greoi, 
Fii curajos, copilul meu,
Crede în tine, nu da înapoi." 

Minunat ilustrată și încărcată de emoții la fiecare rând, Fii curajos, copilul meu! vorbește despre cea mai importantă poveste de dragoste din viața unui om, reușind să joace atât rolul unei povești de noapte bună, cât și să stârnească trăiri puternice în sufletele cititorilor, deopotrivă mari și mici. Poate fi un cadou ideal pentru viitorii sau proaspeții părinți, o amintire care se nu va șterge odată cu trecerea timpului, căci poveștile pot fi transmise din generație în generație... 
​
Cartea o găsiți aici. 

​Ilustrații de Rose Blake 

Bazat[ pe conversațiile dintre artistul David Hockney și criticul de artă Martin Gayford, O istorie a imaginilor pentru copii îi poartă pe cei mici într-o călătorie despre lumea artei, de la primele imagini scrijelite pe pereții peșterilor până la imaginile de astăzi, realizate cu ajutorul computerului sau telefonului mobil. Scrisă într-un limbaj simplu, ușor de înțeles și asimilat, cartea este o adevărată piesă de colecție, datorită ilustrațiilor minunate și a multitudinii de imagini provenind din toate perioadele importante ale artei. Vom regăsi multe lucrări realizate de David Hockney, dar și tablouri devenite clasice, realizate de Monet, Delacroix, Da Vinci și mulți alții. Pentru fiecare perioadă marcantă din istoria artei, există explicații legate de tehnicile folosite de artiști la momentul respectiv, materialele cu care se lucra cel mai des și subiectele preferate, toate ilustrând mult mai mult decât simbolismul de care se leagă criticii de artă. Fiecare lucrare reprezentativă pentru o anumită perioadă vorbește despre modul de viață al oamenilor, activitățile preferate, meseriile lor și felul în care relaționau unii cu ceilalți. 

Pe măsură ce înaintăm spre modernitate, putem vedea cu ușurință evoluția imaginii și ceea ce transmite ea. Dacă în trecut oamenii nu aveau prea multe posibilități de a se exprima sau de a-și face cunoscute ideile, astăzi beneficiem de o serie de instrumente care ne fac viața mult mai simplă și, în același timp, ne stimulează creativitatea și modul în care privim ceea ce se află în jurul nostru. Când vrem să transmitem un mesaj, ne folosim de o fotografie sau un filmuleț realizat rapid cu telefonul, căci conceptul o imagine valorează cât o mie de cuvinte ​nu a dispărut nici în era digitală. 

Atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari , cartea reprezintă o călătorie fantastică, explicând atât evoluția imaginilor, cât și faima unor tablouri devenite capodopere. Dincolo de tehnici, tematică și influențe, există anumite imagini care captivează și astăzi milioane de privitori și care vor continua să o facă mult timp de acum încolo, datorită talentului extraordinar din care s-au născut. Probabil că și generațiile care vin din urmă vor rămâne fascinate în fața Monalisei sau a Micuțelor doamne pictate de Velasquez, a peisajelor incredibile realizate de Monet ; acestea completându-se cu imagini sau fotografii mai actuale, care să transmită atât atmosfera secolului XXI, cât și slăbiciunile sale. 

Cartea o găsiți aici. 

Cine? Ce? Unde? de la Pandora M este una dintre cele mai interesante, frumos concepute și ilustrate colecții de cărți pentru copii. Micii cititori își îmbogățesc cultura generală cu ajutorul acestor volume ingenios scrise, cu text puțin și abundând de curiozități sau fapte cronologice. Cuprinde cărți dedicate unor personalități care au schimbat ceva în artă. știință sau tehnologie, dar și curiozități legate de monumente celebre sau evenimente de interes global. Ce este sistemul solar? își propune să-i familiarizeze pe cititori cu informații legate de imensitatea universului în care trăim și toate lucrurile care s-au descoperit de-a lungul timpul. Cartea conține o hartă minunat ilustrată a galaxiei noastre, precum și fotografii din spațiu. 

Din cele mai vechi timpuri, când oamenii credeau că planeta Pământ este coordonată de zei, iar Soarele apare și dispare după bunul plac al acestora, s-au făcut o mulțime de descoperiri legate de sistemul solar și planetele acestuia. Primul pas a fost faptul că Pământul se învârte în jurul Soarelui, el nefiind nemișcat, așa cum credeau oamenii. S-au descoperit apoi celelalte planete și încă încercăm să aflăm dacă mai există o altă planetă cu viață, așa cum este cea pe care locuim. Cu ajutorul curiozității, dar și al curajului nemărginit, oamenii au descoperit o cale de a călători în spațiu, de a extrage informații prețioase și a studia încontinuu pentru a desluși secretele universului. Mai există o mulțime de lucruri de aflat, Universul are surprize infinite pentru specia umană. 

Pentru viitorii astronauți sau exploratori, este cartea perfectă, din care pot afla o mulțime de informații despre sistemul solar, dar și despre personalitățile care au făcu descoperiri majore legate de acesta și actualele curiozități legate de Univers, care sunt dezbătute și atent examinate de către specialiștii în domeniu. Și nu doar atât - volumul conține o cronologie a faptelor importante și a teoriilor care au fost demonstrate sau demontate de-a lungul timpului. 

Cartea o găsiți aici. 

Un nou personaj simpatic, curios și determinat să descopere toate secretele lumii și-a făcut apariția la #pandoram - lupușorul Lou. Lou este protagonistul unei serii pe care au îndrăgit-o copiii din întreaga lume și nici nu e de mirare! Lou este un pui de lup foarte curios, dornic de aventură și extrem de vesel. 

Lupușorul Lou este gelos îl înfățișează pe Lou în postura de frate mai mare. Ajuns într-o situație absolut nouă, lui Lou îi dispare toate încântarea de dinainte și refuză să-și cunoască frățiorul. Se ascunde sub pătură, neștiind că sentimentul care-l macină e gelozia. Dacă până mai ieri era convins că fratele său va fi cel mai bun prieten al său și vor împărtăși cele mai nebunești secrete împreună, acum vrea să îl vadă plecat din casa lui și de lângă părinții săi. Așa că îl ia în brațe și îl duce în pădure, până la casa domnului Bufniță. Se îndepărtează încet, dar se oprește nedumerit câțiva pași mai încolo... Oare ce spune fapta asta despre el? Ce-o să zică părinții lui când vor afla? 

Iar în cea de-a doua carte, Lou vrea să construiască o plută împreună cu prietenii săi. După ce fac rost de toate materialele necesare, se apucă de construit. Dar Loulou, fratele mai mic vrea să meargă cu ei, să navigheze pe râul înspumat într-o aventură nemaipomenită. Lou împreună cu prietenii săi pornesc pe apă, fiecare având o sarcină de îndeplinit pentru ca lucrurile să meargă bine. Când li se face foame, deschid sacul cu provizii și îl găsesc acolo pe Loulou. Bucuros că i-a păcălit pe toți, dar și de faptul că are parte de aventura mult dorită, Loulou nu-și imaginează ce peripeții îi mai așteaptă. Râul devine tot mai agitat, pluta se răstoarnă, iar Lou este nevoit să pornească în căutarea fratelui său... 

Lupușorul Lou este un personaj descurcăreț, care se adaptează ușor la situațiile din jurul său, chiar dacă simte uneori că lucrurile noi sunt înspăimântătoare și greu de gestionat. Ilustrațiile aparțin tot autorului, care întregește astfel povestea și le transmite celor mici că frumusețea are nenumărate forme și mărimi, poate fi găsită oriunde, atâta vreme cât ești atent la lumea care te înconjoară. Situațiile cu care se confruntă personajul (apariția unui nou membru al familiei, pericol etc.) îi pot ajuta pe cei mici să gestioneze mai bine noutățile din viața lor, provocările care apar și pe care uneori este greu să le accepte. 

Cărțile le găsiți aici și aici. 

​Totul începe cu o zi înainte de serbările școlii. Toți par să știe deja la ce se pricep cel mai bine, înafara de Carla, care nu considera că are vreun talent deosebit. Profesoara o încurajează și îi dă timp de gândire, iar Carla are parte de o întâlnire neașteptată care îi luminează mintea. A doua zi, anunță pe toată lumea din ținut că va fi Explorator. Înainte să pornească în călătorie, primește de la bondarița Rita un carnețel din frunze ruginii, în care să își noteze descoperirile și gândurile. Marea aventură nu începe prea grozav - Carla nu mai dormise niciodată singură, în întuneric, iar a doua zi o furtună o obligă să se adăpostească în crăpătura unui copac. Copacul era enorm și fiecare ramură foșnea și fremăta. Toate frunzele copacului erau acoperite de ființe micuțe, care se scărpinau încontinuu . Scarpinandu-se pe una dintre aripi, Carla se prezintă în fața omuleților, care nu aveau nume. Pur și simplu erau. Toată existența lor se rezuma doar la mâncare, somn și scărpinat. Dar ei îi promit Carlei că a doua zi, dis de dimineață, se vor aprinde. Și, într-adevăr, în mijlocul nopții, piticuții au început să se aprindă asemenea beculețelor de Crăciun, luminând întregul copac. După care au început să se scarpine din nou, că și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Carla pleacă bucuroasă din copacul cel falnic, ducând în Ținutul Insectelor un cadou prețios din partea noilor ei prieteni...

Micuța libelulă reușește, prin simplitatea și inocența ei, să le transmită micilor cititori două lucruri importante - să îți asculți mereu inima, căci ea știe cel mai bine ceea ce poți duce ; să nu te lași niciodată definit de ceea ce alții consideră că ești - pur și simplu fii, fără să te justifici mereu. Iar aceste mesaje sunt cu atât mai grăitoare, cu cât trăim într-o lume care ne spune constant ce să fim, cum să fim, ce să simţim, când şi pentru cine, când să ne indignăm sau să ne revoltăm, ce să cumpărăm şi de unde, ce ne defineşte sau nu etc. Societatea este plină de cvasi-modele pentru absolut fiecare acţiune a vieţii noastre, iar cei mici învaţă din exemplele pe care le văd în jurul lor. Dar lecţia care nu e predată de către nimeni, în nicio şcoală e iubirea de sine. Iar iubirea asta se învață de obicei pe calea grea, prin experiențe menite să ne schimbe și oameni apăruți în viața noastră pentru a ne da niște lecții. Poate că ar fi bine să ni se spună tot mai des să ne iubim pe noi prima dată, ca să-i putem iubi și pe ceilalți. 

Nu pot să închei fără să amintesc de ilustrațiile minunate ale lui Ionuț Robert Olaru, care apar și în prima carte a Andreei - adevărate tablouri pline de lumină, în care te pierzi cu totul pe parcursul lecturii. 

​Cartea o găsiți aici. 

Pe Elena Ferrante o iubesc datorită Tetralogiei napolitane. Nu pot sa uit cărțile astea - cuvintele lor și tragica poveste a celor două prietene dintr-un cartier sărac din Napoli îmi reverberează în minte de fiecare dată când recomand cuiva o carte bună. Chiar dacă am citit apoi Fiica ascunsă, iar acum rămân surprinsă de povestea scrisă pentru cei mici, Ferrante îmi va rămâne mereu în suflet dansând frumos alături de Elena și Lila. 

Noaptea pe plajă e o poveste care susține că toate jucăriile au suflet ; ele simt când sunt pe punctul de a fi abandonate, se simt singure atunci când copiii le uită pe undeva sau se preocupă de alte lucruri și suferă îngrozitor când cei pe care îi venerează își găsesc un prieten nou. În această situație crudă pare să se afle și Celina, păpușa lui Mati. Mati a primit un motan pe care l-a numit Minu și acum se joacă doar cu el. La lăsarea serii, Mati pleacă de pe plajă împreună cu motanul, iar Celina rămâne acolo, îngropată în nisip. Toți căpcăunii nopții își fac apariția, iar păpușa e din ce în ce mai speriată la gândul că va dispărea din viața celei pe care o iubește nespus. Căpcăunul Nemilos e hotărât să o vândă la un târg. Iar când Celina se află în pericol de moarte, ajutorul apare tocmai de la motanul care îi furase prietena cu câteva ore în urmă...

Deși cititorii fideli ai lui Ferrante (like me) ar rămâne surprinși în fața unei cărți pentru copii scrisă de ea, am simțit în această poveste aceeași implicare totală, o detașare (sau relaxare, nu știu exact cum s-o numesc) în felul în care faptele se continuă una pe cealaltă, conturând deznodământul poveștii sau inducând cititorul în eroare (de cele mai multe ori). În scrierile lui Ferrante există mereu momente de un calm sau de o durere absolută, în care toate par suspendate în timp și spațiu, astfel că momentul în care totul se schimbă intervine destul de brutal în realitatea cititorului, care începe să își imagineze parcursul poveștii. Am spus lucrul ăsta în mai multe recenzii - detașarea cu care scrie Ferrante cred că provine din faptul că iubește atât de mult să scrie, relaxarea despre care vorbesc se naște firesc din pasiunea arzătoare care o îndeamnă să umple o pagină goală. Iar lucrul ăsta îi transformă cuvintele în adevăruri, iar cărțile în best-seller. 

Noaptea pe plajă face parte din colecția Literati, pentru cititori cu vârste cuprinse între 8-14 ani, dar cred că se poate citi și la o vârstă mai mică - îi va învăța pe cei mici să fii grijulii chiar și cu obiectele pe care le dețin; această lecție le va aminti mai târziu să acorde atenție tuturor lucrurilor care se întâmplă în jurul lor și să conștientizeze valoarea lucrurilor, dar mai ales importanța unei prietenii. 

​Cartea o găsiți aici. 

Fetița din trenul orfanilor, varianta pentru copii a romanului Trenul orfanilor, apărut în 2015 la Editura Trei, spune povestea unui copil care își caută rădăcinile într-o lume care o poartă constant dintr-un loc în altul, oferindu-i doar doze de instabilitate și nesiguranță. 

Pentru Molly, cuvântul acasă nu are o semnificație anume, ci evocă doar o durere adâncă pe care nu o poate controla. După ce își pierde părinții, se plimbă prin mai multe case adoptive, se luptă cu nefericirea care o copleșește și își dorește cu disperare să afle cine este. După furtul unei cărți de la bibliotecă, trebuie s-o ajute pe bătrâna Vivian să facă ordine în podul casei. Iar alături de Vivian va învăța ce înseamnă iertarea, speranța și credința. 

Ideea din spatele romanului face referire la un moment din istoria Americii petrecut între anii 1854 și 1929 - așa-numitele trenuri ale orfanilor au transportat peste două sute cincizeci de mii de copii abandonați, oprind în diferite stații unde erau inspectați de localnici și erau luați pentru diferite munci. Cei care nu erau aleși, se urcau înapoi în tren și plecau spre următorul oraș. Peste zece mii de copii au ajuns să trăiască pe străzile din New York, căci nu existau programe de asistență socială sau plasament familial. Mulți dintre ei au fost maltratați, torturați, au trecut prin chinuri groaznice și au rămas marcați de traume psihice. În timpul documentării pentru acest roman, autoarea s-a confruntat cu nenumărate refuzuri ale acestor copii de a vorbi despre ceea ce li s-a întâmplat, dar la un moment dat din ce în ce mai mulți au început să își pună întrebări, să ceară acces la arhive pentru a-și recupera certificatele de naștere și să ceară ajutor pentru a se vindeca de ororile trecutului. 

Colecția Literati se adresează cititorilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani ; adună laolaltă povești de viață care au menirea de a-i îndruma pe cititori prin perioadele zbuciumate ale adolescenței - experiențe de viață de care sunt cu totul străini, dar din care au multe de învățat, întâmplări prin care poate au trecut și au procedat într-un mod pe care îl regretă. Romanele le oferă perspective noi asupra vieții, într-o perioadă pe care ne-o amintim cu toții ca fiind furtunoasă și plină de emoții, care mai de care mai diferite. Îmi place atât de mult să observ adolescenții și îmi amintesc cu o oarecare nostalgie de propria-mi perioadă de teribilism - poate de aceea iubesc cărțile cu și despre adolescenți ; poate din acest motiv îi admir atât de mult și văd în toate gesturile aparent ciudate un curaj de nedescris. Curajul de a descoperi lumea așa cum îți dorești, în ciuda tuturor părerilor din jur, curajul de a afla cine ești, cu riscul de a simți cele mai crunte dureri. 

​Cartea o găsiți aici. 

Cred că mi-am dorit frați/surori de când mă știu. Nu exista ocazie sau sărbătoare în care se impunea să îmi doresc ceva cu tot dinadinsul și să nu cer ca această dorință să îmi fie satisfăcută. Nu s-a întâmplat acest lucru, am rămas singurul copil al familiei, dar cred în continuare că viața alături de un frate/soră e minunată, plină de complicități, povești la ceas de seară și dragoste infinită. Citind cartea lui Mark Lowery, o poveste emoționantă despre dragoste și sacrificiu, mi-am amintit de dorința arzătoare din copilăria mea și am simțit această lipsă mai acut decât oricând. 

Călătoria mea cu Charlie urmărește drumul inițiatic al unui copil special, născut mult prea devreme, norocos peste măsură, însă speriat de toate posibilitățile lumii în care trăiește. Fiind un mare prematur (născut cu cincisprezece săptămâni mai devreme), Charlie și-a petrecut primele trei luni din viață într-un spital. Când în sfârșit a făcut cunoștință cu fratele lui mai mare, Martin, acesta din urmă a simțit o nevoie imensă de a-l proteja, a-l ține aproape și a-l iubi pentru totdeauna. Pentru Charlie, toată această grijă excesivă reprezintă o corvoadă, fiind un copil extrem de independent și hotărât să se descurce singur în orice situație. Atunci când Martin îl trezește într-o dimineață, spunându-i că vor pleca într-o călătorie specială, Charlie nu protestează prea mult. Martin are grijă de toate aspectele ca să nu dea prea mult de bănuit. Planul lui e să îi ofere puțină fericire fratelui său. Iar singura soluție e la îndemână e să îl scoată din zona lui de confort și din aria de protecție exagerată a părinților lor...

Ceea ce nu veți bănui după ce citiți paragrafele anterioare e surpriza de proporții care pândește aproape de finalui romanului - o amintire îngropată adânc în sufletul lui Martin, o amintire de care vrea să fugă cu orice preț se insinuează atent în prezentul dureros, amintindu-i adevăratul scop al călătoriei și ceea ce simte pentru fratele său. Călătoria mea cu Charlie e o poveste tristă, o poveste de dragoste care îți va frânge inima și ți-o va lăsa ruptă în mii de bucățele. Mi-a amintit de Mincinoșii lui E. Lockhart, nu doar din cauza surprizei de la final, ci și a duioșiei cu care personajul principal își amintește unele întâmplări din trecut și incapacitatea acestuia de a merge mai departe, trâind în același timp în două dimensiuni temporale. 

​Cartea o găsiți aici. 

Bun venit într-o lume formată în întregime din cărți, imaginație și splendoare. Pregătiți-vă să fiți atrași într-un vârtej de cuvinte, fragmente din povești și puterea pură a imaginației, neîntinată de nicio adiere din lumea adulților. Veți locui într-o casă făcută doar din cărți, unde oricine e bine-venit, poveștile fiind capabile să fascineze pe oricine e atras în lumea lor. 

Copilul din cărți e o splendoare,  o carte despre cărți și despre puterea cititului, frumusețea fiindu-i accentuată de ilustrațiile minunate ale lui Sam Winston - fragmente din poveștile care au dăinuit în timp, supraviețuind valurilor de modernism și schimbări. Nu e nevoie să mai spun cât de mult îmi place Oliver Jeffers și cărțile lui - v-am mărturisit asta în repetate rânduri, când v-am povestit despre ​Elanul ăsta e al meu , Cum să prinzi o stea și Înțepenit.  Lumile lui au ceva aparte, greu de definit, acel ceva care te atrage ca un magnet , nemailăsând loc pentru altceva. Copilul din cărți subliniază importanța imaginației în viața celor mici, încurajându-i pe aceștia să se piardă în povești, să creeze altele noi și să le spună mai departe cu aceeași dragoste și dăruire. 

Oliver Jeffers e o notă discordantă în lumea cărților pentru copii, dar nu într-un sens negativ. Munca lui creează standarde noi și dacă ai apucat să îi privești cărțile, te vei îndrăgosti cu greu de o nouă poveste. Cred cu tărie că poveștile modelează vieți, iar cei mici nu vor uita atât de ușor ceea ce li s-a citit pe când abia înțelegeau care e mersul lumii. Am crescut cu povești și încă cresc datorită lor. Pentru mine, cărțile reprezintă oaza ideală de liniște și pace, departe de ochii curioși ai lumii și nu-mi pot imagina o lume mai bună în care să mă pierd. 

Cartea o găsiți aici.