Care poate fi cea mai arzătoare a unui copil care nu crede în Moș Crăciun? 

Ian era un băiețel absolut normal. Un copil care nu ieșea cu nimic în evidență dintr-un grup de copii. Nici prea bun, nici prea rău, mai făcea din când în când năzbâtii, dar nu exagera cu nimic în nicio privință. În fiecare an în preajma Crăciunului, sufletul lui parcă se întuneca, privirea îi era goală și lipsită de strălucire, în timp ce în jurul lui ceilalți copii erau nerăbdători să desfacă pachetele de sub brad. Nu-l entuziasma nicio pregătire pentru seara de Crăciun, nu-l atingea veselia și exuberanța din jurul său, nu puteai să ajungi la el prin niciun mijloc cunoscut. A fost întrebat de nenumărate ori ce își dorește de Crăciun, ce i-ar putea aduce bucuria specifică copilăriei în preajma acestei sărbători. Dar întrebările nu își găseau răspuns. 

Ian trăia într-un orfelinat la marginea pădurii. Tanti Lenia, cea care avea grijă de copii, încercase prin toate mijloacele să-l trezească la viață în preajma sărbătorilor, dar fără succes. Vizita unui doctor la orfelinat reprezintă o nouă speranță pentru Ian, însă băiețelul primește doar o foaie și un creion pe care este rugat să scrie cea mai mare dorință a sa. O dorință pe care era convins că Moș Crăciun nu o va putea îndeplini niciodată... 

Ian își dorea...propria poveste. O poveste în care să fie personajul principal, să fie în centrul atenției, o viață care să îi aparțină în totalitate și să nu mai fie nevoit să împartă totul cu ceilalți. O familie doar a lui, oameni care să îi dea toată atenția și dragostea din lume. 

Tot ceea ce ne dorim cu adevărat (fiecare dintre noi) e să fim VĂZUȚI, AUZIȚI, iubiți și înțeleși. Vrem toată atenția celor pe care îi iubim și mai apoi atenția unei singure persoane, cea mai importantă din lume. Vrem o validare a faptului că suntem importanți, contăm cu adevărat pentru cineva care contează la rândul său pentru noi. Același lucru îl dorește și Ian - să fie VĂZUT cu adevărat de cineva. Să fie o singură dată în centrul universului cuiva, să fie iubit pentru ceea ce este, fără să fie nevoie de explicații sau scuze. 

Cartea o găsiți aici. 

Fiecare dintre noi își dorește ceva de Crăciun. O pereche de pantofi, poate un parfum, o carte, multe jucării sau dulciuri. Există însă și dorințe care nu își vor găsi locul sub brad, ca de exemplu sănătate, prosperitate, noroc în dragoste, o familie. Dintre toate dorințele de pe lumea asta, cea mai comună e compania altor persoane. Nimeni nu vrea să fie singur de Crăciun. Toți ne dorim să împărtășim bucuria cu cei pe care îi iubim. Să simțim sărbătorile până în adâncul sufletului, indiferent de lucrurile materiale pe care le vom primi și pe care probabil nici nu le-am dorit atât de mult. 

Theodore, protagonistul din O dorință de Crăciun își dorește din tot sufletul să nu mai fie singur. În timp ce o stea căzătoare se apropie de pământ, își concentrează toate forțele pe cea mai arzătoare dorință, sperând că aceasta se va îndeplini. Crăciunul ar putea fi altfel de data asta dacă mama și tata nu ar mai fi atât de ocupați, agitați și grăbiți. Brusc, lumea s-a schimbat în jurul lui Theodore. Din bradul împodobit, patru figurine au prins viață, susținând că au venit să îi țină companie. Un căluț, un înger, un soldățel de tinichea și un măcăleandru. Aventura lor poate să înceapă, căci fiecare din cei patru își dorește ceva, iar Theodore este deosebit de atent la nevoile lor. Încă uimit că noii să prieteni pot să vorbească, dar entuziasmat la culme că are cu cine să își petreacă timpul. Ceea ce nu știe încă e că toate dorințele de Crăciun se împlinesc, mai devreme sau mai târziu... Moșul nu uită pe nimeni. 

Ilustrațiile lui Emily Sutton completează perfect povestea, fiind bogate în detalii și de o frumusețe ieșită din comun. Am mai avut ocazia să îi admir munca în Povestea șoriceilor de la castel și m-am îndrăgostit din prima clipă. Multitudinea detaliilor le fac să semene cu niște tablouri, ești practic absorbit acolo, în poveste, alături de personaje și în aventurile care le stau înainte. 

O dorință de Crăciun se potrivește ca o mănușă în această perioadă (mai sunt 8 zile până la Crăciun) ; mi-a stârnit multe emoții și m-a dus cu gândul (fără să vreau, evident) la toate persoanele care nu au cu cine împărtăși bucuria Crăciunului, la toți copiii care speră să găsească sub brad o familie iubitoare, în care să se simtă acasă. Dincolo de cadouri, agitație și colinde, Crăciunul e locul unde te simți tu, protejat și iubit, alături de oamenii pe care-i iubești. E un loc magic, o binecuvântare pe care o căutăm toată viața. 

Cartea o găsiți aici. 

Dacă ar fi să aleg un singur autor de cărți pentru copii din lumea asta, l-aș alege fără să stau pe gânduri pe Oliver Jeffers. V-am spus în repetate rânduri cât de mult îi admir ilustrațiile, poveștile și lumile pe care le creează pentru cei mici. În cărțile lui, lumea este văzută printr-o lupă care înfrumusețează totul, dezvăluind ceea ce e bun și de neratat. 

Noi suntem aici, ultima carte tradusă în română, e la fel de emoționantă ca și precedentele și îi este dedicată fiului său. A fost scrisă în primele luni de viață ale micuțului, când totul părea prea nou și copleșitor. Autorul afirmă că se afla în căutarea unei metode de a explica cât mai simplu cum funcționează lumea. Ea poate părea înspăimântătoare chiar și pentru un adult, plină de pericole și de neînțeles, darămite pentru un copil care abia începe să descopere universul din jurul său. Folosindu-se de talentul său și imaginația fără margini, Jeffers creează o poveste de neuitat pentru a explica cum funcționează planeta Pământ, unde se află ea și cum supraviețuiește în ciuda tuturor obstacolelor. 

Mesajul este unul simplu - Pământul este singura planetă din univers pe care există viață și trebuie protejată de către toți locuitorii ei. Oamenii au evoluat extrem de mult în toate privințele și totuși mai au multe de descoperit. Nu e o rușine să întrebi dacă nu știi ceva, curiozitatea ne ajută mult în viață dacă știm cum s-o folosim. Jeffers îi transmite fiului său informații vitale, de o mare însemnătate : 

Chiar dacă eu nu voi fi prin preajmă, nu vei fi niciodată singur. 

Familia îți va fi mereu alături. 

Mintea ta va fi mereu plină de întrebări și ăsta nu e un lucru rău. 

E foarte ușor să-ți găsești drumul spre casă dacă te-ai rătăcit. Stelele îți vor arăta mereu calea. 

​Fii bun. Vei primi înapoi mult mai mult decât ai dăruit. 

Nu vorbesc în termeni elogioși despre mulți autori, dar Oliver Jeffers are ceva ce mă emoționează de fiecare dată - inocența. Toate poveștile lui se bazează pe transmiterea valorilor care ne fac oameni mai buni, care ne modelează și ne ușurează relațiile cu cei din jur - toleranța, bunătatea, deschiderea spre nou. Nu folosește cuvinte mari pentru a descrie lumea în care trăim, dar reușește să transmită foarte mult prin fraze simple, ușor de citit și de înțeles. Ilustrațiile (cel puțin pentru mine) nu au termen de comparație, deși am văzut munca multor ilustratori cunoscuți și apreciați. Cărțile lui conțin zâmbete, lacrimi și multe, multe emoții care să le dezvolte celor mici capacitatea de a empatiza cu cei din jur, de a-i asculta și a-i iubi. 

Cartea o găsiți aici. 

Se apropie cea mai frumoasă perioadă a anului, iar puiul de lamă e extrem de încântat de toate detaliile pe care le vede în jurul său. Este foarte curios când va veni ziua cea mare și nu încetează să îi pună întrebări mamei sale. Peste tot e plin de luminițe, cozonaci, jucării, iar magazinele sunt aglomerate mereu. Sesiunile de cumpărături i se par nesfârșite și este foarte curios ce va primi în ziua de Crăciun.

Pregătirile pentru ziua cea mare încep cu câteva tăvi de turtă dulce, iar la grădiniță încep activitățile specifice Crăciunului - puiul de lamă cântă împreună cu colegii săi, confecționează cadouri pentru mama lui și este tot mai nerăbdător. Timpul se scurge foarte încet și agitația crește. Împodobitul bradului e cireașa de pe tort pentru lamă, care nu înțelege de ce sunt necesare atâtea pregătiri pentru o singură zi și când va primi în sfârșit cadourile mult așteptate. Mama lamă îl ia deoparte și îi spune că adevărata bucurie a Crăciunului e faptul că pot fi împreună cu toții și că poate ar fi bine să tragă un pui de somn ca să se poată bucura de ziua cea mare...

Seria Lama Lama e una dintre cele mai populare din lume și a fost transformată într-un serial de desene animate de cei de la Netflix. Succesul acestei serii se datorează poveștilor scrise cu umor, empatie și atenție. Puiul de lamă e un personaj adorabil, iar modul în care percepe lumea le prezintă celor mici diverse situații și cum să le gestioneze, cum să se comporte cu cei din jur și să crească frumos. În română s-au tradus până acum patru volume - Lama Lama în pijama, Lama Lama și bunicii, Lama Lama dor de mama și actualul volum dedicat Crăciunului. Cu siguranță vor mai apărea și altele, căci Anna Dewdney ne-a lăsat o moștenire extrem de frumoasă. 

​Cartea o găsiți aici.