Tue este un ghețar cu suflet mare . De o bunătate ieșită din comun, acesta poate comunica cu oamenii și nu se sfiește să-și arate sentimentele. Locuiește pe insula Ros, o întindere populată în general de oameni buni. Sufletele rele nu prea au ce căuta pe acest tărâm, iar Tue veghează la bunul mers al lucrurilor. Cunoaște insula mai bine decât oricine și vrea ca aceasta să existe în continuare, dominată de liniște și fericirea locuitorilor săi. Dar apariția unui duh rău, pe nume Zarzar Zimirig, strică aparentul echilibru al insulei. Tue are nevoie de ajutor, iar acesta vine sub forma unor persoanaje pe cât de diferite, pe atât de interesante - Miranda, o fată singuratică, mai mereu cu nasul în cărți și Calder, un tâmplar bătrân în inima căruia crește un ghimpe. Până la sfârșitul poveștii, cei doi vor fi schimbați pentru totdeauna, devenind oameni mai buni, mai atenți la cei din jur și mai conștienți de puterea pe care o dețin. 

Povestea lui Tue și a mesagerilor săi are veleități de basm, cu accente moderne și un limbaj blând, care să îi cucerească pe cititori de la primele fraze. Autoarea abordează teme importante - bunătatea. importanța comunității, a relațiilor interumane, blândețea, empatia , nevoia de singurătate - și reușește cu succes să le transforme într-un joc cu multe labirinturi. Povestea este plină de speranță, cei mici având parte de un final fericit și mulțumitor. Nu există nimic mai satisfăcător decât o comunitate care a scăpat de amenințarea răului și a înțeles importanța prieteniei și a hohotelor de râs. Sunt lucruri simple pe care noi, adulții, le trecem cu vederea. Uităm să ne bucurăm, să privim cerul sau soarele, să râdem alături de cineva și ne trezim cu mulți ghimpi în inimă, de care nu mai știm cum să scăpăm. Uităm să fim copii și asta e cea mai mare tragedie a vieții noastre. 

Tue, uriașul de gheață este una dintre cele mai sensibile povești pe care le-am citit. Un limbaj blând, plin de empatie, cu descrieri detaliate, atente, personaje fascinante și o luptă împotriva nedreptății și a răului lumii înconjurătoare. Ana Alfianu a mai scris Val și cetatea sufletelor, devenind rapid o autoare extrem de apreciată. Temele abordate sunt de o importanță vitală pentru educația și inteligența emoțională a celor mici. Niciun subiect nu e prea dificil de înțeles sau explicat. Cărțile au această putere imensă de a influența cititorii prin propriul exemplu- prin faptele personajelor și modul în care acestea se comportă în anumite situații, cei mici își însușesc anumite deprinderi, anumite virtuți sau idei despre cum ar trebui să reacționeze în diverse momente, cum să aibă grijă de ei și de ceilalți, cum să ofere ajutor mai ales atunci când nu li se cere și cum să fie pur și simplu, OAMENI. 

Cartea o găsiți aici. 

Piotr Ilici Ceaikovski s-a născut în Rusia și a început să ia primele lecții de pian la vârsta de 5 ani. Părinții săi nu i-au luat în seamă talentul muzical, preferând ca acesta să studieze dreptul. La Școala Imperială de Jurisprudență, Ceaikovski se simțea singur și neînțeles. A compus primul său vals după ce a aflat de moartea mamei sale. La un moment dat, plictisit de dosare și legi, Ceaikovski s-a înscris la Conservator pentru a studia muzica la modul serios. Avea de gând să își urmeze pasiunea, talentul său fiind un atu important. 

Concertul nr. 1, Romeo și Julieta, Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci sunt doar câteva dintre operele sale care cuceresc în continuare publicul, deși la început nu au fost primite foarte bine de către critici. Muzica lui este una plină de emoții, romantică, capabilă să scoată la iveală frumusețea și complexitatea arsenalului de trăiri omenești - bucurie, speranță, nostalgie, durere, disperare, entuziasm etc. A lăsat în urmă o moștenire neprețuită, permițând viitoarelor generații să îi descopere munca și să se bucure de ea. Și-a asigurat nemurirea urmându-și pasiunea, ceea ce nu pot spune foarte mulți oameni pe lumea asta. Dar poate că până la urmă despre asta e vorba - să îți urmezi inima în ciuda tuturor opreliștilor, să mergi pe drumul ăla despre care știi că o să te împlinească indiferent de planurile altora pentru viața ta.  

Ceaikovski și dansul notelor de argint face parte din proiectul Povești din Pădurea Muzicală, conceput și scris de Cristina Andone. Autoarea și-a propus să îi familiarizeze pe cei mici cu muzica clasică, să le deschidă ochii asupra acestui univers plin de emoție și pasiune, combinând povestea compozitorului cu jocuri muzicale, planșe de colorat, note și liste cu piese celebre. Educația prin intermediul muzicii clasice le va conferi celor mici un simț aparte, unul care să le permită să trăiască bucuria lucrurilor simple, a desfătării dintr-o seară petrecută la operă sau la teatru, le va dezvolta simțul artistic, calitativ și plin de sens. Cristina Andone mi se pare una dintre cele mai mișto autoare de cărți pentru copii de pe piața românească - poate scrie despre absolut orice, într-o manieră ușor de înțeles pentru toată lumea, reușind să transforme chiar și cel mai banal subiect într-unul fascinant. Proiectul Povești din Pădurea Muzicală este doar un exemplu al talentului ei, dar vă recomand și Școala banilor bine-crescuți (un proiect finanțat de BCR despre educația financiară) și Cartea bunătății. ​

​Cartea o găsiți aici. 

Când au ajuns la mine minunățiile astea, m-am teleportat instant înapoi în timp, pe vremea când aveam printre lecturile obligatorii și Legendele Olimpului. Țin minte că era o lectură foarte populară la vremea respectivă, dar pe mine mă adormea toată înșiruirea aceea de zei cu puteri supranaturale, de războaie și lupte pentru putere, de atâtea nume ciudate și trăsături care mai de care mai spectaculoase. Cred că am încercat s-o citesc de vreo trei ori, renunțând de fiecare dată. Nu-mi plăcea și pace, iar pe vremea aceea nu existau atâtea variante de cărți pentru copii, atâtea ilustrații spectaculoase sau reinterpretări ale poveștilor care să te atragă într-o oarecare măsură spre anumite subiecte mai greu de înțeles. Ce au în comun Legendele Olimpului și cele două cărți de mai jos? În timp ce Legendele sunt două volume inspirate din mitologia greacă, Iliada și Odiseea fac parte dintr-o epopee atribuită lui Homer și se concentrează pe Războiul Troian, iar mai apoi pe călătoria lui Odiseu, proaspătul învingător, înapoi spre casa și familia lui. 

Iliada este povestea Războiului Troian, una dintre cele mai spectaculoase bătălii care au avut loc vreodată. Două armate s-au confruntat timp de zece ani pe câmpul de luptă, s-au pierdut nenumărate vieți omenești și s-a vărsat sânge nevinovat. Totul a început când Paris, prințul Troiei, a răpit-o pe Elena, cea mai frumoasă femeie din lume. Ca să o salveze, grecii adună o flotă de o mie de corăbii și pleacă la luptă. Volumul conține hărți, liste de personaje și note care să-i ajute pe cititori să înțeleagă mai bine această lume, să poată pătrunde mai ușor în universul poveștilor cu zei. Acțiunea din Odiseea se petrece după încheierea acestui război absurd, când regele Odiseu, alături de alți eroi greci își începe călătoria înapoi spre casa și familia lui. După ce îi aduce o ofensă zeului Poseidon, acesta este blestemat și forțat să învingă nenumărate obstacole pentru a se întoarce acasă. Odiseu are de înfruntat furtuni, viclenia creaturilor mării, întâlniri cu monștri din adâncuri. Va trebui să dea dovadă de multă inteligență pentru a nu cădea pradă capcanelor întinse de Poseidon. Are puțin timp la dispoziție ca să ajungă acasă și să-și salveze regatul de la pieire. 

Sunt absolut minunate aceste două volume și vi le recomand cu drag, indiferent dacă aveți copii sau nu. Mi se pare uimitor faptul că cei mici au astăzi atâtea variante din care pot alege, atâtea reinterpretări ale poveștilor, atâtea feluri de ilustrații care să le stârnească imaginația și să le țină mintea în alertă. Chiar și pentru un copil care nu este atras de citit, astfel de cărți pot să facă diferența și să deschidă porțile unui univers atât de accesibil, atât de magic și plin de învățături. 

Gareth Hinds este unul dintre cei mai apreciați ilustratori, romanele sale bazându-se în special pe literatura clasică. A făcut adaptări grafice după Macbeth, Romeo și Julieta, Regele Lear, Neguțătorul din Veneția, povestirile lui Edgar Allan Poe. Iliada și Odiseea sunt alte dovezi ale talentului său de a reinterpreta poveștile clasice, de a le face atractive și accesibile pentru cei mici, de a le da o formă frumoasă, care să suscite curiozitate și interes. Mi se pare că astfel de cărți reprezintă primii pași spre iubirea pentru lectură. Calitatea ilustrațiilor, modul în care sunt concepute romanele și textul ușor de parcurs și asimilat fac din ele adevărate comori. Astăzi, cei mici au la îndemână o multitudine de variante ale aceleiași povești, reinterpretată pentru toate vârstele, în forme care să le stârnească curiozitatea și să-i facă să se ascundă în lumea cărților. Astăzi, când totul merge pe repede înainte, iar lectura a devenit un obicei mult prea rar, este nevoie de eforturi imense pentru ca un copil să manifeste un minim interes față de cărți. Evident, cel mai bun exemplu este cel al părintelui, un părinte care să fie văzut simțind această plăcere de a citi. Aceste cărți, care devin din ce în ce mai interesante și mai diversificate ca ilustrație și text, nu fac decât să ușureze apropierea copiilor de lectură, să stimuleze fascinația acestora pentru lumi magice, pline de mister și personaje cu puteri supranaturale, să le trezească mintea și simțurile. 

Cărțile le găsiți aici. 

Angela McAllister face o călătorie în jurul lumii, dezvăluind cititorilor săi cele mai importante sau frumoase sărbători de pe glob și scoțând la iveală legende străvechi, pline de tâlc. Fiecare poveste e despre oameni și încercările prin care trec de-a lungul vieții, întâmplări care i-au determinat să-și schimbe comportamentul și să-și vadă greșelile, fel și fel de situații amuzante sau catastrofale din care avem multe de învățat. Legendele sunt adunate de pe toate continentele și reprezintă esența locului unde au fost spuse pentru prima dată, exprimând destul de clar obiceiurile locuitorilor și tradițiile păstrate din moși strămoși. 

Toate legendele vorbesc despre importanța bunătații, a apartenenței la un grup, a empatiei față de semenii tăi, dar și despre faptele și consecințele aferente, despre cât e de vital să îți ceri iertare atunci când ai greșit, să oferi ajutor celui de lângă tine, să fii deschis la nevoile celorlalți si să îți trăiești viața după anumite principii. Unele povești pun accentul pe comuniunea cu natura și cu toate ființele care ne înconjoară, respectul față de acestea și spațiile care le aparțin. Cărțile de genul ăsta, care adună exemple pozitive și întâmplări interesante de prin toate colțurile lumii, mi se par un instrument excelent pentru educația celor mici. Poveștile pot fi citite în fiecare seară sau atunci când se potrivesc cu o situație prin care copilul a trecut recent, cu evenimente pe care nu le înțelege sau la care îi este greu să se adapteze. Aveam la un moment dat o carte de acest gen (evident fără ilustrații minunate și hardcover) pe care o citeam o dată la câteva luni - eram absolut fascinată de legendele lumii, de poveștile pe care le conținea și de fiecare dată când o citeam descopeream lucruri noi, detalii pe care le omisesem primele dăți și care ieșeau la iveală. O am și acum în bibliotecă, păstrată la loc de cinste și de-abia aștept să o descopere și copiii mei. 

Angela McAllister, autoarea acestui volum, a scris peste 80 de cărți pentru copii și se bucură de o popularitate foarte mare în rândul celor mici. Fiecărei luni din an îi corespund una sau mai multe povestiri, asociate cu sărbători celebre din toată lumea . 

Cartea o găsiți aici.