Familia Iepuretti este cea mai nouă colecție pentru cei mici apărută la editura Univers. Pe parcursul celor patru anotimpuri, Leila, frații și părinții săi, trec printr-o mulțime de aventuri și duc alături de ei în călătorii fascinante. Familia de iepurași trăiește pe dealul păpădiilor, în prezent acoperit de zăpadă. Toată familia se pregătește de săniuș, înafară de Leila, care nu vrea să plece fără perechea de mănuși preferată. După multă distracție și voie bună, toată lumea se întoarce acasă, unde focul trosnește în sobă și totul e cât se poate de primitor. 

Primăvara sosește pe neașteptate. Zăpada s-a topit, florile au început să își arate capetele și totul devine verde intens. Familia Iepuretti merge în vizită la bunici, care locuiesc de cealaltă parte a râului. Ca de obicei, Leila face mofturi la micul dejun și se ridică de la masă cu burta goală. Pe drum, toți se opresc să culeagă fragi pentru ca bunicii să pregătească un gem delicios. Odată ajunși, toată familia se pune pe treabă, iar mirosul și aspectul gemului care fierbe la foc mic îi trezește Leilei o foame neașteptată. Le promite fraților săi că a doua zi va pregăti pentru toți tartine cu gem. 

Primăvara a zburat la fel de repede ca iarna, urmată în scurt timp de anotimpul bălăcelilor și al razelor de soare ce inundă fiecare colțișor. Copiii familiei Iepuretti se pregătesc să meargă la râu ca să o ajute pe mama lor să spele rufele, după care vor face un picnic delicios. După o muncă asiduă, încep săriturile în apă, întrecerile și scufundările. Timpul trece repede, iepurașii se joacă și râd toată ziua... Vara totul pare lipsit de griji, atât de calm de parcă timpul ar încetini pentru totdeauna. Tatăl sosește aproape de lăsarea serii cu toate materialele necesare pentru montarea unui cort. Iepurașii își vor petrece noaptea sub cerul liber, bucurându-se de curgerea lină a râului din apropiere și de strălucirea stelelor. 

După o vară plină de aventuri și distracție, a sosit anotimpul castanelor, al frunzelor colorate și al pregătirii pentru iarnă. Familia Iepuretti adună provizii din timp - castane, dovleci, lemne pentru foc. Singura care nu ajută la pregătiri este Leila, care stă bosumflată într-un colț. Vrea să învețe să meargă pe bicicletă fără roțile ajutătoare, dar nimeni nu are timp pentru ea. Fiindu-i milă de ea, Sam încearcă să o ajute. După nenumărate căzături și exerciții, Leila reușește să își mențină echilibrul . A mai trecut un an din viața familiei Iepuretti și un nou ciclu urmează să își facă apariția. Leila trage în piept mirosul toamnei, al frunzelor uscate și se gândește ce mult a crescut și cât a învățat în toate cele patru anotimpuri...

Alături de familia Iepuretti, cei mici vor avea ocazia să descopere toate activitățile și întâmplările specifice fiecărui anotimp, toate lucrurile pe care natura ni le oferă în fiecare sezon și toate lucrurile simple de care ne putem bucura în fiecare zi a anului. Totodată, pe parcursul celor patru anotimpuri, personajul principal se schimbă, crește și experimentează o mulțime de lucruri noi alături de familia sa. 

Cărțile le găsiți aici. 

Cartea lui Charlie Mackesy e una dintre acelea de care te îndrăgostești instant, un fel de pansament pentru suflet pe care să-l aplici atunci când simți cea mai mare nevoie. Am primit-o în preajma Crăciunului într-un pachet care conținea mici bucurii, un kit perfect de relaxare în fața bradului. 

Cartea este un dialog despre prietenie, iubire, viață, emoții. Cei patru prieteni - băiatul, cârtița, vulpoiul și calul - își pun întrebări unul altuia, reflectând la lucrurile importante ale vieții, la felul în care ne raportăm la ceilalți și cum ne pierdem pe noi înșine în tumultul lumii. Fiecare dintre cei patru se simte la un moment dat neîncrezător în forțele proprii, temător că nu va fi iubit pentru ceea ce este, plin de speranță sau visător. Conversând constant, prin cuvinte puține și tăceri care spun multe, cei patru ajung la concluzia că viața merită trăită indiferent de nesiguranțe. Cele mai importante lucruri din viață sunt cele pe care nu le poți cumpăra cu bani și nici nu le poți obține prin subterfugii. Prietenia, iubirea și încrederea în tine se câștigă cu sinceritate, deschidere, vulnerabilitate. 

Una dintre cele mai frumoase replici e răspunsul cârtiței la întrebarea băiatului din imaginea de mai jos. Faptul că ne comparăm cu ceilalți e cel mai mare rău pe care ni-l facem fără să conștientizăm cu adevărat. Judecând viața cuiva prin prisma imaginilor perfecte de pe rețelele de socializare, analizând strălucirea și aparenta bunăstare pe care celălalt decide s-o arate lumii, ne simțim mici prin comparație, ne disecăm viața bucată cu bucată și considerăm că nu am realizat atât de multe lucruri, că nu am trăit suficient, că nu am câștigat banii pe care îi meritam. Însă în spatele acestor imagini perfect modificate se află de multe ori nesiguranță, panică, durere, frustrare și tristețe. Toate sunt împachetate frumos într-o poză reușită, iar acest lucru reprezintă paradoxul vremurilor noastre. Vulnerabilitatea nu se arată, ci se ascunde adânc. În fața celorlalți trebuie să fim invincibili, puternici și plini de curaj, chiar dacă în interior ne tremură sufletul de frică. 

Cartea o găsiți aici. ​

În 2020 s-au organizat pentru prima dată concursurile Vreau să fiu ilustrator la Humanitas Junior! și Vreau să fiu povestitor la Humanitas Junior! ​în urma cărora a apărut volumul O vacanță de 10 + : Povești născocite și desenate astă-vară. Inițiativa celor de la Humanitas Junior a fost primită cu entuziasm de cei mici, fiind un motiv să-și folosească imaginația și resursele pentru a evada din realitatea impusă de pandemie (departe de școală și de prieteni, nevoiți să se acomodeze cu noua ​normalitate) . Cartea aventurilor minunate. Povestite și desenate este rezultatul celei de-a doua ediții a concursurilor și este în întregime scrisă și ilustrată de cei mai talentați participanți. 

Mi se pare minunat și extrem de încurajator pentru toți cei cărora le-a apărut numele pe aceste coperți, un simplu pas către visele lor împlinite. Poveștile copiilor sunt despre prietenie, iubire, vise, temeri și curiozitatea aceea specifică copilăriei. Cred că fiecare întâmplare este inspirată din viața lor reală sau reprezintă un vis după care tânjesc, ceva extraordinar pe care speră să-l trăiască la un moment dat. Îmi plac cărțile scrise de copii pentru copii, au o inocență și o magie aparte, iar ca adult e imposibil să nu fii cuprins de nostalgie. Mi se pare atât de util să încurajăm generațiile tinere să-și urmeze visele, să lupte pentru ceea ce vor, pentru cauze nobile, să-și transforme pasiunile în joburi - lucruri de care bunicii și părinții noștri nu au avut parte, iar restricțiile și prejudecățile s-au perpetuat deja de câteva generații. Prin intermediul acestor concursuri și recunoașteri ale talentului autentic , copiii vor prinde curaj să își urmeze pasiunile, indiferent dacă acestea sunt considerate de viitor sau nu. Cineva spunea odată că dacă faci ceea ce îți place nu va trebui să muncești niciodată și cred că generațiile tinere cred foarte tare în această zicală. Creativitatea și imaginația bogată, cunoștințele uimitoare pe care le dețin de la vârste fragede le dau încredere că vor reuși acolo unde generațiile anterioare nu au avut suficient curaj să o facă. 

Cartea o găsiți aici. 

Tomas este un băiat ca oricare altul. Cel mai mult îi place să grădinărească alături de bunicul său, să aibă grijă de diversele fructe sau legume care împânzesc grădina și să le transforme în bunătăți precum gemuri sau tarte. Când găsește un copac cu fructe ciudate în grădina bunicului nu se gândește nici măcar o clipă ce turnură va lua viața sa în scurt timp. Fructul ciudat se numea Pitaya sau fructul dragonului, iar Tomas se trezește peste noapte cu un pui de dragon adevărat pe care decide să-l păstreze și îl numește Flicker. 

Flicker se dovedește a fi mult mai greu de îngrijit decât un castravete sau o tufă de zmeură, iar Tomas este mereu surprins de rapiditatea cu care crește și modurile în care se schimbă de la zi la zi. Respirația fierbinte, flăcările aruncate în momente nepotrivite, rapiditatea și năzbâtiile sunt doar o mică parte a vieții alături de un dragon. Partea cea mai dificilă e să păstreze secretul față de părinții săi. Iar ceea ce observă la copacul din grădină nu e deloc o veste bună - fructele de dragon încep să crească și sunt din ce în ce mai multe... Ce va face Tomas dacă din fiecare va ieși un dragon? 

Băiatul care creștea dragoni este o poveste plină de imaginație și umor, despre prietenie și toleranță. Inocența lui Tomas și felul în care se deschide la ceea ce i se întâmplă, încrederea lui oarbă că lumea este un loc magic și surprinzător sunt elementele definitorii ale acestei povești. Cartea mi se pare potrivită pentru copiii care deja știu să citească, fiind extrem de ușor de parcurs, cu un limbaj facil care nu pune prea multe probleme și o poveste care îi acaparează extrem de ușor. Tomas este un exemplu de bunătate și toleranță, exceptând micile secrete sau năzbâtii specifice acestei vârste. 

Este prima carte a lui Andy Sheperd, iar următoarele volume din serie sunt în curs de apariție. Cartea o găsiți aici.